Îngerita mea râde într-un colț de aripă
Auzindu-vă vorbind în cap cu îngerul chior
Care în războiul din cer și-a pierdut un ochi în pripă,
Și-i privește pe toți îngerii negri acuzator.

Pe Lucifer, căpetenia îngerilor rebeli,
Îl supraveghează mereu cu ochiul rămas,
Fiindu-i teamă că și pe Pământ există mulți tembeli
Care vor să pornească un război și să ne bage în impas.

Îngerita râde de bucurie că maestrul
Nu și-a pierdut interesul pentru dialog
Și că folosește cuvintele rămase după dezastrul
Provocat de războiul care i-a făcut graiul olog.

Amândoi, înger și poet, au ieșit triumfători din războaie
Și acum trăiesc, discută, scriu și iubesc iar femeia,
Cea care este înger și drac, e arșiță și ploaie
Și fără de care omului i s-ar pierde negreșit specia.