Buni zori prieteni, afară-i primăvară!
Frumoasă, albă-roz, cu șolduri de codană,
Ea-mi face azi cu ochiul la fereastră
Și îmi zâmbește înflorindu-mi florile din glastră.

Bujorii rușinați s-o vadă indecentă, goală,
S-au înroșit ca o elevă de școală generală.
Toți irișii s-au îmbrăcat în roz și mov
Ca o domniță cochetă ce așteaptă în alcov.

Buni zori prietene, ea e aici
Și a trimis înaintaș alaiul de furnici.
Albinele se zbenguie în florile de liliac,
Urmez îndemnul tău, deschid fereastra și fericită tac.

Poetul astăzi este vesel și vioi ca vrăbiuța
Ce s-a suit într-un cais și se dă huța-huța.
Vesel, el strigă către cititori cu glas puternic de fanfară
Prieteni, primăvara e afară și-ncalcă ordonanța militară!

(Replica Petruței a venit imediat, în zori, dar poetul Avramescu a găsit-o abia acum, seara)