Buni zori, maestre, strigătul e puternic și îl auzim
Venit de sus, noi prietenii zorilor, cei care vă iubim,
Iar vrabia e tristă, plânge in livadă, dar pentru vrăbiuță
Își adună forțele toate și se luptă cu noua lor viață.

Astăzi răscolit de bombe pământul vuiește plângând
Visul e oare premoniție născută de al nostru gând?
Intrările spre noi sunt păzite de viitori bravi eroi,
Sper ca rațiunea să nu ne aducă în stare de război.

„Se întâmplă ceva-n neștire” la ai noștri vecini
Bombele omoară copii și oameni trimise de nebuni
Cărora nu le place pacea și doresc să ocupe teritorii
Care înseamnă acasă pentru cei ce se opun cotropirii.

Buni zori prieteni, poetul dormea îmbrățișat cu iubita,
Eu în somn îmi îmbrățișez visele iar nepoata suge suzeta
Într-o liniște care există încă pentru că la noi e pace
Și vulturii negri ai unui nedrept război nu au pornit să atace.