Buni zori! Eu vă voi spune zilnic până când degetul acela minunat cu care scrieți va face un efort și va atinge tastatura pentru a transmite gândurile care sigur se luptă să iasă pe ușa deschisă de scris.

Soția vă roagă, cititorii vă roagă deci trenul scrierilor pentru cititori sper să nu mai stea prea mult la peron și să plece spre noi încărcat cu urări de: “Buni zori!”.
Eu vă scriu chiar dacă de duminică sufletul meu e căzut, îl calc în picioare și îl apuc cu mâinile să îl pun unde îi este locul, dar nu reușesc.

Anevrism cerebral, neoperabil, pentru o rudă de-a mea (57 de ani) care avea rezultatele la analize proaste și specialiștii au zis că e probabil să îl omoare anestezia. Pregăti-vă că nu se mai poate face nimic.
Nu se poate face nimic nicăieri din cauza covidului. Ei dau statistici de oameni decedați din cauza Covid-19…. dar câți au murit de cancer, boli de inimă, diabet, probleme renale, boli neurologice și alte boli?

O conducere vai de noi, care nu știe decât să împartă osul puterii și care nu a știut să împartă spitalele în secții covid și secții care să trateze celelalte boli de care lumea nu a scăpat în acești ultimi ani decât prin moarte.

Așa că…. duminică la prânz s-a întâmplat inevitabilul și omul a murit.

Maestre, dacă eu cea care are încă aripile sufletului frânte a scris, sigur o veți face și dvs.