Frumoasă poezie! Cel care este iubit nu o să moară niciodată. Amintirea lui o să fie icoană vie iar dragostea pentru el o să aprindă flacăra nemuririi.

Roata vieții se învârte iar rotația ei ne răspândește în lume și atunci cei care rămân nemângâiați de noi sunt părinții care devin statui vii care așteaptă…

Ieri eram tineri și-i vizitam pe părinți atunci când programul încărcat ne-o permitea…

Astăzi suntem părinți și la rândul nostru suntem băgați în seamă atunci când copiii își amintesc de noi.

Oștene, munca te-a făcut cel care ești așa că: “Treci la zidit!” Zidește amintirile frumoase, pictează zorii și cântă în versuri iubita, femeia, mama. Șterge norii uitării și deschide ferestrele virtuale ale prieteniei celor care nu te uită. O zi fericită!