Buni zori, maestre al iubirii,
Ai fost și ai rămas trubadurul femeii
Păcat că-n ceruri ai plecat,
Dar poezii-mărțișoare ne-ai lăsat.
Un ghiocel alb pe al tău mormânt
Anunță că primăvara vine pe pământ,
Cu mii de flori ce au trena de prințese
Care dansează în palate cadriluri alese.
Poete al zorilor de ziuă ai iubit femeia
Și cu versuri tandre i-ai acoperit ia
Cu care ea de mărțișor se îmbracă
Pentru că este o mândră româncă!
E alb și roșu șnurul ce ne poartă dorul
Pentru cel care ne închina versul
Și ne așeza pe piedestal în al sufletului palat
Dăruindu-ne in rime iubirea lui de bărbat.
