Vai de steagul cu trei culori al românilor,
Pentru că ajuns în posesia moliilor
Este făcut în mare viteză zdrențe
De gurile flămânde și mințile cu carențe.

Azi molia agățată cu cârligele mâinilor de steag
O duce bine de la grosul prins cheag,
Tricolorul este fluturat de ea în fiecare teatral act
Atunci când țara vrea să o lase liberă de contract.

Oamenii, agitați, își strigă speranțele-n piețe
Dar ce păcat, că printre ei sunt multe fețe
Acoperite de măști care par binevoitoare
Dar care ascund sub ele hiene devoratoare.

Vai de steagul celor care cred în cinste,
Primele suprimate sunt persoanele oneste
Care speră că tricolorul va fi curățat
De molia care ca păduchele în frunte ni s-a urcat.