De trei zile mă tot chinui să scriu ceva, dar nu am putut, fiindcă niste lacrimi amare nu mi-au dat voie.
Mi-am pierdut un prieten drag, un OM de suflet,  care mi-a interzis sa-i spun “domnule” chiar dacă a fost un mare DOMN!
“Te rog, Reli, să imi spui Lucian! Avem aceleași rădăcini, avem străbuni comuni, suntem prieteni, iar eu sunt un om normal” Așa mi-a spus la intâlnirea instantanee pe care am avut-o, cu câțiva ani in urmă, in Cora.
Venisem din Fundeni, după muulte zile de tras de viață și de luptat cu moartea, pentru soțul meu.
Mergeam buimacă printre rafturi, nu vedeam, nu auzeam pe nimeni, poate doar, lista de cumpărături o aveam in cap, si dorința să mă țin pe picioare.
La un moment dat, in viteza mea, mă trezesc fața in fața, cât pe ce să ne lovim, cu un munte de om, drept si cu niște ochi frumoși, care mi-au pătruns sufletul.
– Mmmă scuzați, era să vă lovesc! Sssuunteți domnul Luci..
– Da, sunt Lucian Avramescu,  dă-mi voie să ghicesc, esti prietena mea de pe fbk, Reli!
-Daa, eu sunt! Ce surpriiză să mă intâlnesc cu dvs.!
– Te rog, să-mi spui Lucian, și Tu!
Și ne-am intins așa la niște vorbe, despre mama (sângereancă si ea), despre bunica, alte rude și cunoștințe comune..etc.
I-am povestit durerea mea, m-a mangâiat, cum nimeni nu o facuse in acel timp, și-a căutat cu privirea printre rafturi fetița si soția si mi le-a prezentat.
Două ființe de o puritate, cum rar intâlnești!
Ne intrecusem in povești, incât, uitasem pentru ce eram in acel loc.
M-a incurajat si, după aceea, nu a pierdut nicio ocazie, să mă intrebe, cum ne este, dacă suntem bine si să imi transmită gânduri bune si energie pozitivă.
In ultimii doi ani, am incercat să ii transmit si eu multă putere și m-am rugat la Dumnezeu pentru indurare, să ni-l mai lase in viață. Avea atât de multe de spus, atât de multe de făcut!
Din păcate, inevitabilul s-a produs!
Drum lin către stele, Lucian!
Muult timp de-acum in colo, noi prietenii, o să așteptăm “Buni zori”, in fiecare dimineață!
Odihnă veșnică!