Buni zori maestre, acum sunteți mândru cavaler
Sus la palat, unde v-ați dus la tatăl bun din cer
Să o pețiți ca mireasă pe luna-crăiasă
Ce strălucește albă și diafană ca o mireasă.

Trenul trimis de ilustrul stăpân al cerului
Alergă pe șinele norilor într-o lume a misterului
În care ați plecat frumos ca un viitor ginere
Părăsind pe Pământ două minunate giuvaiere.

Poet fiind, ați lăsat în urmă o avere de cuvinte
Aranjate cu măiestrie în scrieri multe
Rămase ca daruri de la cel care nu era fiu de papă
Dar care iubea oamenii și a Cricovului Sărat apă.

Buni zori, prieteni, astăzi soarele strălucește generos,
Să aveți parte de căldură și ziua să vă fie cu folos,
Să ne bucurăm de clipa trecătoare și să trăim frumos
Acum, pentru că plecarea în neuitare e un pas dureros.