Șerban Cionoff: CURAJUL ŞI, MAI ALES, DATORIA DE A PUNE ÎNTREBĂRI

Au stârnit nedumerire recentele declaraţii ale comisarului european pentru politici de vecinătate şi negocieri pentru extindere, Johannes Hahn, care a spus foarte tranşant şi categoric următoarele. „Nu va exista extindere a Uniunii Europene în următorii zece ani”. După care, crezând, probabil, că şocul nu a fost pe măsura aşteptărilor sale a adăugat: „Asta nu înseamnă că Uniunea Europeană nu va purta negocieri în perioada următoare cu ţările interesate”.

În cazul acesta, ce mai poţi să spui decât: „înţeleagă cine poate!” Ba, chiar, de două ori: „înţeleagă cine poate!” O dată pentru că oricine îşi va pune întrebarea:„Păi, dacă în următorii 10 ani nu va mai exista extindere a UE, atunci de ce să se mai poarte negocieri? Doar aşa, ca să vorbim discuţii?”

Doi la mână, declaraţiile comisarului Johannes Hahn, se bat cap la cap cu declaraţiile altor importante personalităţi de la vârful organismelor UE prin care, dimpotrivă, se reafirma sprijinul pentru intrarea în marea familie a Europei unite a altor state care se dovedesc a fi pregătite să facă acest pas decisiv. Aşa încât ne putem întreba: cum rămâne până la urmă?Şi,de fapt, ce fel de comunicare este asta şi ce fel de mesaje transmit diriguitorii UE?

Iată doar câteva întrebări pe care le stârnesc, pe bună dreptate, declaraţiile – să le spunem „hazardate”- ale domnului comisar european pentru politici de vecinătate şi (culmea-culmilor!) negocieri pentru  extindere. Întrebări care justifică şi susţin reacţia directă şi curajoasă a tânărului europarlamentar român Andi Cristea adresată domnului Johannes Hahn în Şedinţa Comisiei pentru Politică Externă a Parlamentului European:„Vă adresez rugăminte să ne oferiţi date suplimentare cu privire la declaraţia dumneavoastră că nu va exista o extindere a UE în următorii 10 ani, având în vedere limitele mandatului dumneavoastră instituţional şi anume de cinci ani”.

Fireşte, asta nu este o simplă întrebare ci, în termenii de specialitate, se numeşte a fi o interpelare. Interpelare din care mi-au atras atenţia, în mod deosebit, două note distinctive: -1) curajul de a formula această interpelare, deschis, fără inhibiţii de protocol şi- 2) foarte inspirata alegere a termenilor.

Mai ales cea de-a doua chestiune mi se pare că trebuie evidenţiată: maniera de formulare a interpelării.  Fiindcă, una ar fi fost ca dl Johanes Hahn să fi fost întrebat pe de-a dreptul: „Pe ce te bazezi, domnule comisar european, atunci când vorbeşti despre 10 ani iar dumneata ai un mandat instituţional de doar 5 ani?” şi alta e să îl iei prin învăluire şi chiar cu o subţire ironie:„Vă adresez rugăminte să ne oferiţi date suplimentare” etc, etc, etc.

Ceea ce, între noi fie vorba, este doar un al fel de a spune tot: „Pe ce te bazezi când afirmi că?”, dar ştiţi dumneavoastră zicala cu „vorba dulce, mult aduce”…

Nu mă hazardez să merg mai departe şi  să  îmi dau cu presupusul cum a perceput dl Johannes Hahn inteligenta  formulare a tânărului europarlamentar român. Mai ales că, până la această oră, nu cunoaştem dacă domnia sa a dat răspuns şi, mai departe, care i-a fost răspunsul.

Dar, şi fără a mai şti asemenea detalii, salut cu satisfacţie şi cu mândrie faptul că un tânăr europarlamentar român are curajul- aşa după cum i-o cere datoria pe care şi-a asumat-o odată cu acest mandat!- de a da piept cu ţănţoşenia afişată a unor persoane aflate, vremelnic, pe anumite postamente. Postamente pe care, aflate fiind, parcă prea repede îi ia cu ameţeala puterii de a emite profeţii hazardate cu pretenţii de verdicte categorice.

S-ar mai putea pune, însă, şi o altă întrebare: de ce s-a apucat tânărul parlamentar român să facă această interpelare? Că doar noi, România suntem ţară membră a UE, aşa încât afirmaţiile dui Johannes Hahn, nu ne vizează direct? La o primă vedere, o asemenea întrebare tipică pentru mentalitatea „sacilor în căruţă” şi-ar avea o meschină acoperire. În realitate, interpelarea lui Andi Cristea are o dublă motivaţie. Pe  de o parte, pentru că tânărul eurodeputat român gestionează, din partea Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European (S&D) procesul de revizuire a Politicii Europene de Vecinătate, calitatea în care a întreprins şi întreprinde susţinute demersuri în sprijinul pregătirii condiţiilor necesare pentru o viitoare admitere a Republicii Moldova în Uniunea Europeană, iar, pe de altă parte, cunoaşte şi el, de aici, de acasă, care au fost pentru România, „binefacerile” unor asemenea declaraţii şi acţiuni ale unor (de-acum, foşti) comisari europeni care, în nume propriu sau în interese de grup, dădeau calificative şi  sarcini. Un exemplu, în accepţia negativă a termenului, fiind Viviane Reding, până la europarlamentarele de anul treut, comisar UE pentru justiţie, care în 2012 făcea zgomotoase declaraţii despre „puciul” (?!), care ar fi dus  la căderea guvernului Ungureanu. Declaraţii livrate „la pachet” cu zgomotoasa adeziune a PPE-istei luxemburgheze- şi nu numai a ei!- pentru susţinerea „demisului naţional”. Traian Băsescu, fireşte!

Ceea ce îi conferă argumente în plus tânărului europarlamentar român, Andi Cristea,pentru a rămâne consecvent în asemenea luări de poziţie, care pot avea şi o notă de comportament prudenţial.

Şerban CIONOFF        

Parteneri