Șerban Cionoff: TOŢI SUNTEM EGALI ÎN FAŢA…FĂRĂDELEGII

Nu îmi stă în fire, mărturisesc, să mă bucur de răul altuia (cum se zice, pe vremile copilăriei mele, pe la noi, le la Caracal). Fireşte, există o justiţie divină, o Dreaptă Judecată a Celui de Sus, aşa încât măcar de acolo să ne mai vină şi nouă o geană de speranţă. Fiindcă dinspre partea (in)justiţiei de pe aceste meleaguri mi-am cam pus încredea în cui. Cine ştie, poate, când o face plopul pere şi răchita micşunele ….
Ceea ce, însă, mă scârbeşte şi mă revoltă până peste poate este faptul că, din ce în ce mai des şi mai strident, aud mişte căinări şi nişte smiorcăieli ale unora care deplâng- Măre Doamne!- „umilinţele morale şi torturile psihologice” la care este supusă Elena Udrea. Nu mai lipseşte prea mult şi va veni şi ziua în care o anumită propagandistă voluntară a Nimfei din Pleşcoi ne va cere să o decretăm- poate chiar prin referendum naţional!- Martiră a Neamului.
Să ne înţelegem. Deocamdată, Miss Poşetuţa, se află arestată şi, după ce se vor finaliza cercetările, va fi trimisă în faţa tribunalului. Care va decide dacă se face sau nu vinovată de cele ce i se impută şi, pe cale de consecinţă, dacă va fi condamnată sau ba.
Cât priveşte tratamentele de care are parte Zâna-Zânelor –Traian-Băsismului-Multilateral-Dezvoltat, aici să mă iertaţi dar nu e vorba decât despre o nouă confirmare a zicerii di bătrâni:”Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”.
Spun bocitoarele cu atestat că i se pun în cârcă Mult Adulatei Blondine nişte fapte pe care ea nu le-ar fi comis? Că toate nu sunt decât nişte scorneli mârşave scorneli ale unor oameni răi din lumea rea? Foarte bine. Dar, bunăoară şi de-un paregzamplu, atunci când Adrian Năstase, premierul sub al cărui mandat România a încheiat negocierile pentru intrarea în UE, a fost acuzat şi condamnat, printre altele, şi fiindcă ar fi primit mită în nişte dolari care, după aia, s-a dovedit că fuseseră emişi din trezoreria Statelor Unite peste un an(!) de la data la care se spunea că a fost săvârşită fapta, asta cum mai era? Şi, atunci, mă întreb: oare eminenta juristă Elena Udrea, care exact în perioada de început a mandatului de premier al lui Adrian Năstase, dăduse cu născioru-i delicat şi prin sediul PSD-ului, cum a reacţionat când a aflat despre josnica înscenare procurărească?
Se mai plânge lăcrămoasa pledantă din oficiu cum că la puşcărie e mizerie fizică şi promiscuitate morală? Ţine-mă Doamne!… Dar, de oare, bălaia victimă a justiţiunii din Ţara lui Papură Vodă nu şi-a făcut vreme, pe când, ministreasă fiind, bătea în lung şi în lat coclaurile scumpei noastre patrii, precum şi marile bulevarde pariziene(printre altele, fireşte!), să viziteze, de pildă Târgşorul? Nu spun,acum, că trebuia să deie şi niscai fonduri europene pentru a construi acolo un patinoar de să stea mâţu-n coadă, dar nici rău nu era.
Una peste alta, încheierea e limpede: Elena Udrea are acum parte exact de binefacerile pseudo-justiţiei pe care Traian Băsescu şi şleahta sa criminală, din care a făcut şi face şi ea parte!, au gândit-o şi au pus-o în aplicare. Sub deviza: „Toţi suntem egali în faţa Legii!”
Şi uite că , acum, Elena Udrea, află, în direct, cum stă treaba: în România, toţi suntem egali în faţa… fărădelegii!
Fireşte, unii mai mult sau mai puţin egali decât restul lumii.
Şerban CIONOFF