Șerban Cionoff: LA MULŢI ANI, EUROPA!

Ieri, dând curs invitaţiei organizatorilor, am avut ocazia să iau parte la o substanţială dezbatere consacrată omagierii zilei de 9 mai ca Zi a Europei. De fapt , aşa s-a şi intitulat manifestarea desfăşurată sub egida Centrului Infoeruopa din cadrul Ministerului Afacerilor Externe în colaborare cu Reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti şi Biblioteca Centrală Universitară, care i-a avut ca invitaţi pe:Bogdan Aurescu, Ministrul Afacerilor Externe, pe Angela Filote, şefa Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti şi pe Profesorul universitar Stefano Rolando, de la Facultatea de Ştiinţe ale comunicării de la Universitatea IULM, din Milano, preşedinte al Clubului de la Veneţia, o prestigioasă şi entitate care are un rol activ, catalizator în procesul comunicării instituţionale în spaţiul comunitar.
Ca o notă caracteristică a manifestării- al cărei inspirat moderator a fost Doris Teodora Mircea, coordonator al Centrului Infoeruropa- aş menţiona caracterul său aplicat, fiecare dintre intervenţii fiind concentrată asupra unor aspecte concrete, a unor demersuri şi iniţiative cu impact asupra unei realităţi aflată într-o schimbare şi, din păcate, încă ameninţată de conflicte latente sau doar potenţiale din diverse zone fierbinţi ale Bătrânului Continent.
De aceea, m-am bucurat să regăsesc în intervenţia de deschidere a manifestării pe care a avut-o doamna Doris Teodora Mircea acest citat de o imensă încărcătură emoţională şi un serios avertisment pentru actualitatea noastră desprins din faimoasa Declaraţie pe care a rostit-o ministrul francez de externe, Robert Schumann, la 9 mai 1950.Declaraţie care, în felul său, a marcat actul de naştere al actualei arhitecturi instituţionale a Europei Unite. Iată:”Contribuţia pe care o poate aduce la civilizaţie o Europă organizată este indispensabilă pentru menţinerea unor relaţii de pace.(…) Europa nu a făcut asta, noi am avut războaie”. Şi, în acest context, moderatoarea a făcut o menţiune aparte la eminentul nostru om politic, diplomat şi patriot,Nicolae Titulescu şi la idealul său de viaţă, acela de „a aduce Europa în România şi România în Europa”.
O analiză atentă, o viziune cuprinzătoare asupra semnificaţiilor majore şi a implicaţiilor acestei realităţi esenţiale care este dată de faptul că România este, astăzi, stat membru al UE am avut în intervenţia ministrului de externe, Bogdan Aurescu, din care aş dori să relev o idee ce, nu întotdeauna, a fost abordată pe măsura importanţei sale. Mă refer la nevoia de a aduce ideea europeană mai aproape de cetăţeni. Idee pe care eu (dar, poate, nu numai eu) am înţeles-o prin nevoia de a conştientiza, la nivelul segmentelor reprezentative ale societăţii româneşti de azi, realitatea că statutul de stat membru al UE include şi calitatea de cetăţean european, cu toate drepturile şi îndatoririle ce decurg de aici. O idee care, în cuprinsul intervenţiei şefului diplomaţiei române, s-a bucurat de această menţiune la ceea ce domnia sa a numit:”percepţia pozitivă a românilor despre Uniunea Europeană”.
Din aceeaşi perspectivă am remarcat în intervenţia doamnei Angela Filote, şefa Reprezentanţei Comisiei Europene în România, atenţia acordată dezideratului conştientizării, la scara comunităţilor sociale din ţara noastră a faptului că „România se află la masa de lucru a Uniunii Europene şi are o vice tot mai puternică”. Şi că în acest fel îşi poate aduce o contribuţie activă, substanţială, la găsirea şi la aplicare unor soluţii noi la provocări mai vechi şi mai noi. Cu titlu strict personal, m-a impresionat plăcut împrejurarea că în intervenţia sa diplomatul Angela Filote a reluat câte ceva din emoţiile pe care le-a trăit omul Angela Filote în diverse momente în care relaţia dintre România şi Uniunea Europeană se aşeza pe temelii noi şi într-un cadru instituţional sigur şi durabil.
În ceea ce îl priveşte pe profesorul Stefano Rolando, am remarcat din intervenţia sa, deloc rigid-academică, ci, dimpotrivă, deschisă, colocvială, aceeaşi aplecare spre nevoia de „comunicabilitate a Uniunii Europene”. Termen cumva specios pe care distinsul universitar a ţinut să îl argumenteze şi să îl susţină prin câteva subtile distincţii cum ar fi: comunicare – propagandă, recte comunicare – manipulare. Distincţii inevitabile şi insurmontabile pentru a avea, la nivelul UE, un limbaj comunitar spre a transmite, cetăţeanului, un proiect comunitar. „Fără un proiect comunitar- a insistat profesorul Stefano Ronaldo- nu poate exista comunicare comunitară”. Şi, dacă tot am făcut apel, ceva mai înainte, la factorul „percepţie subiectivă” a temei dezbaterii, aş adăuga că profesorul Stefano Ronaldo a vizitat în dese rânduri ţara noastră şi a avut o contribuţie temeinică la realizarea unor proiecte de etapă care au premers şi pregătit admiterea României în UE. (De altfel, dacă informaţiile mele sunt exacte, profesorul Stefano Rolando este autorul lucrării „Il fattore immagine nelle relazioni Italia-Romania”, pe care sunt foarte interesat să o citesc cât mai curând.)
Pe bună dreptate, s-ar putea ca cineva să pună faţă în faţă aceste însemnări cu cele pe care le-am publicat, chiar ieri, tot în acest generos spaţiu, sub un titlu lămuritor. Şi, în consecinţă, să mă întrebe : când am fost sincer? Când am scris că „ne-am furat, încă o dată căciula” referindu-mă la acel 1 miliard de euro pe care Uniunea Europeană a decis să ni-l blocheze fiindcă există grave suspiciuni cu privire la corectitudinea utilizării fondurilor comunitare sau, acum, când scriu despre reuşita unei manifestări dedicată omagierii Zilei Europei?
Răspund fără ezitare: şi într-un caz şi în altul! Pentru că nu putem şi nici nu trebuie să confundăm avantajele ce decurg pentru ţara noastră, pentru comunităţile locale şi pentru cetăţeni din apartenenţa României la marea familie a Europei Unite cu spolierile neruşinate la care se dedau nişte nemernici care ne terfelesc obrazul cu cinism şi cu bestialitate. Obrazul României şi al românilor cinstiţi, al celor care merită cu adevărat calitatea morală de cetăţeni ai României şi ai Europei Unite, fiindcă, derbedeii la care mă refeream, de mult, nu mai au obraz, ci doar toval.
De aceea, cred că o discuţie serioasă şi la obiect despre cum va arăta şi cum va fi derulată în practică o strategie de educaţie europeană la nivel naţional este necesară,acum, mai mult ca oricând. Iar substanţiala dezbatere despre care am transcris mai înainte aceste succinte notaţii poate fi, cu certitudine, un temeinic argument.
La mulţi ani ,Europa! La mulţi ani, România, stat membru, egal în drepturi şi în îndatoriri,al Uniunii Europene!
Şerban CIONOFF