Nu pot să bag mâna în foc, dar s-ar putea să existe şi oameni de bună credinţă pe care i-a pus pe gânduri şi chiar i-a dezamăgit pârăciunea ordinară pe care au trântit-o pe masa noului preşedinte al Comisiei Europene, domnul Jean Claude Junker, conaţionalii noştri Vasile Blaga şi Klaus Iohanis , a propos de posibila nominalizare a europarlamentarei române Corina Creţu pentru un post de comisar european.
Mai cu seamă dacă ţinem seama de faptul că, printr-o asemenea”jalbă în proţap” cu care s-au dus buluc la Înalta Poartă de la UE, tandemul Blaga-Iohanis pune foarte serios la îndoială valabilitatea unui clişeu mental de largă circulaţie şi, până acum, de solidă autoritate. Mă refer desigur la reprezentarea mentală a ardeleanului în general, al sasului în particular, ca etalon al seriozităţii , al moralităţii şi al cinstei absolute. La antipod situându-se (sau situându-ne!), fireşte, noi, restul lumii, adică ”răgăţănii”, mdeh, „Miticii de la Bucureşti”. Clişeu otrăvit pe care, de ce nu am recunoaşte-o?, l-au cultivat cu osârdie niscai feţe subţiri de prin Transilvania. Aproape de prisos să mai scriu,încă o dată, răspicat şi apăsat, că nu agreez nici-un fel de asemenea clişee rudimentare, ori din ce parte a scumpei noastre patrii ar veni, dar nici nu pot să mă fac a nu avea ştiinţă despre asemenea băsneli.
Revenind la cei doi pârăcioşi de drept comun, nu pot decât să remarc, fără alte comentarii cu conotaţie dramatizant-afectivă, că gestul lor nu este câtuşi de puţin surprinzător, atâta vreme cât el vine din partea unor co-militanţi ai urduroaselor non-valori şi pseudo-idealuri, al căror exponent şi promotor este însuşi Amiralul Dezastrului Naţional. Acestea fiind puse în fapt cu mână calificată de către nişte cozi de topor din imediata-i vecinătate (I)morală. S-a uitat, oare, chiar aşa de repede abjecta, patologica şi absolut imunda campanie de denigrare a României pe care a dus-o şi cu siguranţă o mai duce Femeia Komisar pe la Înalte Porţi de la Bruxelles şi nu numai acolo? Ştiţi cine, persoana aceea care , mai nou şi mai nou, se vrea şi Katindată la funcţia supremă a statului de drept.
Cât priveşte făloşenia găunoasă cu care cele două personaje vor să se prezinte drept cruciaţi ai democraţiei şi ai statului de drept în faţa noilor puternici ai Uniunii Europene nimic nou sub soare! Şi asta ţine tot de vechea meteahnă a mersului cu pâra la Sultan pentru a-l mazili pe cel aflat pe tron şi a –l căftăni pe unul „de-al nostru” care jură mai abitir credinţă şi supunere necondiţionată.
Culmea umorului negru este că toate acestea se petrec în anul în care s-au împlinit trei veacuri de la omorârea lui Constantin Brâncoveanu şi a familiei sale, mazilirea şi moartea domnitorului datorându-se tot unor murdare uneltiri ale unor duşmani din chiar familia sa.
Aşa încât , atenţie mărită domnilor moralişti, atunci când vorbiţi în termeni antitetici despre „răgăţeni” şi „restul lumii”, luaţi vă rog aminte că, de data asta, delaţiunea nu venit nici de la un oltean, nici de la un moldovean şi nici de la un teleormănean sau vrâncean.
Morbul delaţiunii nu cunoaşte restricţii teritoriale!
P.S. Cu câţiva ani în urmă am publicat un articol în care încercam să îl apăr pe Vasile Blaga de o serie de acuze nedrepte, am considerat eu, care i se aduceau. Constat, acum, cu regret că Vasile Blaga însuşi foloseşte aceleaşi imunde procedee, cu deosebirea, esenţială, că de data asta demersul său şi al lui Klaus Iohanis, nu loveşte într-o persoană, ci direct în Interesul Naţional al României. M-am înşelat eu, atunci, sau a evoluat (în rău ) Vasile Blaga, de atunci şi până acum? Asta nici nu mai contează, de-ajuns ceea ce am ajuns să vedem.
Şerban CIONOFF
