Șerban Cionoff: „TRAIANE, NICI NU ŞTII, CÂT DE MIC AI AJUNS SĂ FII!”

Vă amintiţi, desigur, sloganul pe care l-a ţâpurit, acum aproape 10 ani, Traian Băsescu, cel ambetat (la modul figurat al termenului , bineînţeles) de aburii obţinerii magistraturii supreme a statului de drept din scumpa noastră patrie:”Adriane, nici nu ştii cât de mic începi să fii!”. Iar ce căruia i se adresa era contracandidatul său, Adrian Năstase. La acea vreme, mulţi oameni de bună-credinţă dar şi uşor naivi, au luat aceste vorbe doar ca pe un avertisment, ştiut fiind că, odată ce a pierdut o asemenea competiţie, respectivul om politic va trebui să renunţe şi la poziţiile de prim rang pe carele-a deţinut în ierarhia partidului pe care l-a reprezentat sau poate l-a şi condus. Printr-o asemenea mişcare, cel în cauză (şi, de regulă, echipa sa) lăsând loc altei garnituri care s-ar putea dovedi a fi mai bine pregătită pentru bătăliile ce vor urma.
Ceea ce s-a şi întâmplat şi cu Adrian Năstase, care a fost schimbat (unii, oameni mai informaţi decât mine, spun că într-o veritabilă „noapte a cuţitelor lungi”) din funcţia de preşedinte al PSD, ulterior el fiind pus în situaţia să renunţe şi la alte demnităţi.
La nu multă vreme după aceea, s-a putut, însă, vedea că adevăratul sens al sintagmei „cât de mic începi să fii” nu era nici pe departe cel pe care îl bănuia mai toată lumea- adică o diminuare a atribuţiilor politice sau de stat , or o prezenţă mai discretă pe scena publică-; dimpotrivă, era vorba despre o furibundă, bestială campanie de compromitere a omului politic Adrian Năstase şi, până la urmă, de eliminare totală a sa din viaţa cetăţii.
Aşa a început marasmul proceselor înscenate , al punerii la zid, al minciunilor ordinare şi al însăilărilor otrăvite, care au culminat cu trimiterea după gratii a omului politic sub al cărui mandat de premier România a devenit stat membru al NATO şi al UE. Mascaradă al cărui scenariu şi a cărei regie l-au avut ca tartor pe Traian Băsescu şi ca protagonişti pe nişte indivizi a căror moralitate se află undeva la un nivel chiar mai jos decât străfundurile faimoasei Groape a Marianelor.
Dar uite că, după 10 ani, roata vieţii se învârteşte şi , acum, Adrian Năstase este, în sfârşit!, liber- ce-i drept într-un soi de libertate draconic limitată-, pe când Traian Băsescu este, încă!, liber. Am scris şi subliniez: este, ÎNCĂ, liber!
Spre nu a mai lungi vorba, mă voi referi direct la modul absolut hoţomănesc, în care Demisul Naţional s-a întors de la Bruxelles, acolo unde fusese să se întâlnească şi să mai sporovoiască aşa, ca între ai noştri, cu PPE-iştii şi cu lumea bună. Nu tu imagini de la sosire pe aeroport, nu tu declaraţii de presă la salonul oficial. Ce mai, batista pe ţambal!… Culmea, nici măcar o declaraţie de la ora nu-ştiu-câte-fix-trecute din Deal de la Cotroceni, fie şi aşa ca să nu murim noi proşti a propos de ce mai face lumea bună a Uniunii Europene şi Traian Băsescu ţopa-ţopa, la braţ cu ei.
În aceste împrejurări, devin din ce în ce mai demne de crezut ipotezele despre o serioasă marginalizare în lumea bună a Europei Unite, semn că personajul Traian Băsescu a devenit de-a dreptul ne- frecventabil prin acele distinse medii. Mai direct spus că el nu mai are nici măcar valoare de întrebuinţare, fiind socotit doar un simplu produs de unică folosinţă. Ce-i drept, un prim şi foarte clar semnal ar fi fost, încă din primăvară, nealegerea sa ca secretar general al NATO, asta în ideea că această posibilitate ar fi existat cu adevărat.
Numai că, acum, lucrurile stau cu totul altfel. Faptul că preşedintele desemnat al Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, a aprobat numirea eurodeputatei social democrate Corina Creţu în funcţia de Comisar pentru Politici Regionale este un semnal foarte clar că în noua balanţă a jocurilor de putere de la vârfurile Uniunii Europene se practică o manieră mai suplă, mai destinsă, mai echilibrată, în locul acerbei dictaturi a primatului politic, recte stricta apartenenţă la PPE, prin care a excelat vechea gardă a lui Barroso et comp.
În aceste împrejurări, este de la sine înţeles că personaje de tipul/teapa lui Traian Băsescu şi-au trăit traiul şi şi-au mâncat mălaiul. Ce fel de trai şi, mai ales, ce fel de mălai, asta rămâne să stabilească justiţia română. Iar când spun:”justiţia română”, îi am în vedere pe adevăraţii profesionişti şi oameni de verticalitate morală care sunt convins că nu au dispărut cu totul din instituţiile acestei puteri esenţiale a statului de drept.
Cât priveşte împrejurarea că desemnarea cu mari sorţi de finalizare fericită a Corinei Creţu pentru un atât de important portofoliu în noua Comisie Europeană a fost primită de şleahta băsistă cu lătrături turbate şi cu nişte ordinare istorisiri sau cu grobiene denunţuri de mârşavă şcoală kominternisto-KGB-istă, treaba asta nici măcar nu mă mai miră.
De aceea, aştept cu maxim interes momentul în care tot ei, pro-băsiştii juraţi, îl vor arunca pe Zeus-ul lor putregăit la coşul de gunoi, vărsându-i în cap nişte zoaie de aceeaşi specie. Adică aplicându-i- după faptă şi răsplată!- lui exact tratamentul pe care el l-a aplicat binefăcătorilor sau mai marilor săi.
Până una-alta, eu sunt de părere ca băieţii să nu mai piardă vremea şi să arboreze, de- pe acum , la intrarea în curtea Palatului Cotroceni înflăcărata şi mobilizatoarea lozincă: „Traiane, nici nu ştii, cât de mic ai ajuns să fii!”
Doamne ajută!

Şerban CIONOFF