Citesc, nu fără indignare, câteva relatări otrăvite despre „huiduielile cu care a fost întâmpinat, la Craiova, Adrian Năstase”. Amestecând, cu bună ştiinţă relatarea faptelor cu răstălmăcirea lor dovedind  foarte multă rea-credinţă, piţifenicii făcuţi jurnalişti la apelul bocancilor îşi freacă mâinile a nătântoată satisfacţie cum că „muicăăăăă, ce lecţie îi deteră intelectualii noştri societar-civici lu*ale Năstase!”

Noroc, mare noroc având noi, cei care vrem să aflăm informaţi corectă şi nu pe aia trunchiată după cum pohteşte pohta şi interesul gherţanilor care stau în spatele acestui soi slinos de „presă independentă”, că mai sunt şi gazetari corecţi . Vreau să spun: oamenii care îşi respectă meseria şi ne respectă şi pe noi. Astfel, până la urmă, din om în om, am aflat că- exact precum în bancul despre Radio Erevan- au fost pe acolo, pe la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Cetatea Băniei niscai populaţie contestatară, dar nu atât de multe persoane încât să crezi că s-a pus de-o mişcare de masă.

Cât priveşte acuzele scandate public de către inclemenţii justiţiari ele nu au făcut decât să reia nişte clişee mentale , cinic şi mincinos propagate de către cei care au mai lansat şi au manipulat sloganurile de larg consum de tipul/teapa „Năstase-patru case” sau, mai pe scurt „Năstase, arogantul”.

Mă aşteptam, sincer vorbind, la mai multă fantezie din partea propagandiştilor neafiliaţi- asta, mai ales, pentru că printre organizatorii evenimentului s-a aflat şi un reputat om de afaceri de prin partea locului- , aşa încât să se fi rostit vreo două sau mai multe vorbuliţe mai de duh, că vorba aia, era de unde! Niscai ziceri pe teme evitate sistematic- prietenii ştiu de ce!- cum ar fi bunăoară şi de-un par egzamplu despre dolarii pe care, pretind procurorii, Adrian Năstase i-ar fi încasat ca mită cu exact un an ca bancnotele cu seria şi numărul menţionat să fi fost emise din trezoreria Statelor Unite ale Americii! Hala „suspiciune rezonabilă”, maşer-ţăţâcă!

Nu vreau să spun că opiniile lui Adrian Năstase, universitarul,cercetătorul în domeniile ştiinţelor juridice, politicianul sau diplomatul, sunt inatacabile. Dimpotrivă, din câte îl cunoesc eu de ceva vreme- mai precis din 1969 încoace- Adrian Năstase este un am al dialogului, care admite controversa şi stimulează el însuşi schimbul inteligent, argumentat şi civilizat de idei. Dar aşa?…

Până la urmă, dacă stau să mă gândesc mai bine,  într-un final, Adrian Năstase ar fi cel care ar trebui să se supere pe huiduitorii săi. Şi asta pe motiv că nu şi-au pus mintea la contribuţie şi nu au venit cu ceva mai nou, mai acătări, la această confruntare de idei a dracului de originală.

Aşa încât, nu am decât să reamintesc mai vechea istorisire a lui Mihai Ralea despre cele două ţaţe care se fac a discuta filozofie(?!),iar atunci când una a rămas fără argumente gnoseologice , ea nu s-a mai putut abţine şi a erupt: „Aşa îmi trebuie dacă discut cu o tuberculoasă!”

Nu văd ce ar mai fi de adăugat în cazul de faţă.