De ieri după prânz, vremea și-a arătat o mimică mai zâmbitoare care trag nădejde să dureze. M-am săturat de vremea asta inconstantă ca o pariziancă nehotărâtă, care zilnic își schimbă ciorapii amorurilor întâmplătoare. Ieri era în șubă, iar acum o săptămână se arăta nudă ca la plajă, cu zambile ținute între genunchi.
Meteodependența mea, știută, s-a asociat cu și mai apăsata meteodependență a Bisericii din Livadă care la prima ploaie scutură meșterii de pe schele și când îi suni să revină îți răspund de la Londra, Sicilia sau Albești.
Dar să-mi țin promisiunea de a transcrie cu mulțumiri și drag, prietenilor care s-au adăugat primilor, dând o mînă de ajutor în construcția lăcașului dintre pomi fructiferi dedicat singurei femei de pe pământ care i-a dăruit Fiu lui Dumnezeu – Maica Domnului. Pe piatra de la intrare se vor mai adăuga numele de mai jos, unele bine știute de mine, altele cu totul necunoscute, dar care mi-au arătat din nou că nu-s singur în zidirea unui proiect care nu pare simplu:
Cristina Sebastian
Petre Jipa
Răzvan Badalicescu
Gabriel Mircea
Grosu Natalia
Axeniuc
Gheorghe Iulian Puiu
Ana Maria Minea – Lang Petruța
Mircea Adriana
Poștă a adus un mandat de la
Victoria Nicolaescu
Suma adunată prin generozitatea acestor oameni iubitori de credință și neam este de 7200 lei căreia îi voi da întrebuințarea de a cumpăra o parte din piatra de calcar tăiată felii, ca franzela, cu completări de la mine fiindcă aveam banii puși deoparte din timp la bancă pentru așa ceva. Ajutorul vostru mă împinge și spre alte comenzi – cum ar fi stâlpii de piatră rotunzi ai pridvorului sau câteva scaune de piatră din interior.
La Sângeru, Gheorghe, care-i și dascăl al bisericii din satul Tisa, are un asemenea gater care taie piatra sub apă, dar nu mai găsește oameni pentru lucru. Și ei s-au risipit prin lume, cu toate că-i plătea bine, așa cum eu plăteam bine piatra utilizată ca șindrilă a porților sculptate în știl maramureșeano-prahovean, care salută cu calcarul ei alb, primii pași în Muzeul Pietrei. Am pietruit și alte locuri și săli ale acestui de acum uriaș așezământ cultural care vorbește despre vechimea neamului românesc și truda mea entuziastă de douăzeci de ani.
Rog, așadar, prietenii mei, nu la o donație financiară, ci la o donație de informații de astă dată: unde găsesc să cumpăr 3oo metri pătrați de piatră de râu tăiată în grosime de 1,5 – 2 cm? Pot cumpăra în două tranșe, de câte 15o mp. Piatra de râu să nu fie gresie, vânătă coloristic, ci de culori mai deschise, fiindcă trupul Bisericii e din calcar de pe Cricov mai ales și din Valea Buzăului și are lumină în el. Sunt particulari care lucrează în familie așa ceva și mari firme specializate, dar nu am dat de una apropiată și care să transporte marfa la client. Îmi va trebui, nu acum, dar e bine s-o am, mai ales pentru acoperișurile de șindrilă de piatră din livadă. Am căpătat drag de șindrila de piatră, caldă și asimetrică, asemeni unui fluture care stă la soare pe acoperiș, cu aripile desfăcute.
Vă doresc un sfârșit de săptămână frumos – observați că evit să-i zic pe englezește – și, ca mereu de când am fost blagoslovit cu o muțenie totală, buni zori!
