
Lucian Avramescu: Buni zori, prieteni! Mă întreb dacă meritam atât de mult
Buni zori, prieteni! Mă întreb dacă meritam atât de mult și vă întreb dacă acuarela de prețuire și chiar duioșie pe care o puneți pe chipul meu nu se trage de la infirmitate?
Sunt zorii argintii ai unei zile de luni, îmi aștept meșterii la Biserica din Livadă pe care o văd pustiită de lume, iar la celălalt capăt al unei poteci fântâna care comunică pe dedesubt cu toate apele subterane ale cerului de jos, fiindcă dacă te uiți în apa ei vezi cerul albastru cu nemărginitul lui orizont de sub pământ.
Stau cu bărbia proptită în baston, privesc litera V mare de tipar a potecilor care se despică spre Biserică și Fântână și vă îmbrățișez pe toți laolaltă și pe fiecare în parte care-mi arătați că Dumnezeu s-a îndurat să mă lase născut în mijlocul unui nobil popor iubitor.
La mulți ani și vouă, cu ocazia zilei de luni, cu ocazia zorilor, cu ocazia infinitului care curge prin lăstărișul pădurii și prin geamurile casei uitate deschise de la facerea lumii. Cu plecăciune vă mulțumesc celor care ați făcut toate aceste zile să pară ziua mea! Cu drag!
Fotografii: Familia Nedelea (Maria, Silvia, Dan)