Domnule Avramescu, cartea pe care mi-aţi oferit-o („Confesiunile unui mut care a vorbit cândva”, n.r.) este un reușit amestec de inteligență, cultură enciclopedică, gândire filosofică profundă…dar mai ales de sensibilitate, emoție și suferință.
Cred că Destinul – dacă credeți în el – a hotărât ca prin acest sacrificiu să câștige literatura și deja câștigul literaturii se vede.
Ceea ce m-a impresionat în mod special este dragostea, iubirea pentru viață, oameni și pământul nostru românesc, sentiment aidoma bunilor dumneavoastră prieteni Nichita și Adrian, despre care pomeniți cu emoție.
Vă mulțumesc! D.Sarafoleanu
