Data de 9 mai reprezintă momentul istoric în care a fost rostită Declarația Schuman, un document fundamental pentru parcursul european. În anul 1950, în timpul unui discurs susținut la Paris, ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a înaintat propunerea unei noi structuri de cooperare politică pe continent, menită să elimine riscul unor viitoare conflicte armate între națiunile Europei, conform informațiilor furnizate de europa.eu.

Acest demers, realizat la 9 mai 1950, este considerat primul pas concret către formarea Uniunii Europene de astăzi. Schuman a prezentat în fața jurnaliștilor o declarație prin care invita Franța, Germania și alte patru state de pe continent să își unească resursele de cărbune și oțel, punând astfel bazele unei viitoare federații europene.

Propunerea oficialului francez viza înființarea unei instituții supranaționale care să administreze industria siderurgică și extractivă, sectoare care reprezentau atunci pilonii puterii militare. Statele vizate de acest apel trecuseră recent printr-un război devastator, care provocase distrugeri masive și o stare generală de suferință.

„Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă. Contribuţia pe care o poate aduce civilizaţiei o Europă organizată şi activă este indispensabilă pentru menţinerea unor relaţii paşnice“, se precizează în debutul acestui document istoric. Robert Schuman a dat astfel glas viziunii lui Jean Monnet de a transforma războiul într-o variantă imposibilă.

„Guvernul francez propune ca producţia franco-germană de cărbune şi oţel să fie plasată sub o Înaltă Autoritate comună, în cadrul unei organizaţii deschise şi altor state europene. Punerea în comun a producţiilor de cărbune şi oţel va asigura imediat stabilirea unor baze comune de dezvoltare economică, un prim pas către realizarea unei federaţii europene şi va schimba destinele acelor regiuni care s-au dedicat în trecut fabricării muniţiei de război, dar care au fost, în acelaşi timp, cele mai constante victime ale conflictelor”, se arăta în declarație.

Inițiativa a fost o premieră absolută. Jean Monnet, cel care a conceput planul Uniunii Europene, a urmărit ca un eventual conflict să devină imposibil din punct de vedere material, prin transferarea controlului asupra producției de oțel și cărbune către o autoritate supranațională. „Solidaritatea de producţie astfel stabilită va demonstra că orice război între Franţa şi Germania devine nu numai inimaginabil, ci şi imposibil din punct de vedere material”, sublinia documentul.

Prin acest gest, Schuman a propus Germaniei și altor națiuni europene integrarea într-o nouă ordine la nivelul continentului. Ulterior, cancelarul Germaniei de Vest, Konrad Adenauer, și-a exprimat acordul față de această inițiativă, fiind urmat de Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg. Reprezentanții acestor țări au semnat, la 18 aprilie 1951, Tratatul de Paris, actul de naștere al Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. Proiectul a beneficiat de sprijinul total al Statelor Unite ale Americii, prin instrumente precum Planul Marshall și NATO.

Pentru România, ziua de 9 mai are o semnificație aparte legată de anul 1877. Este data la care Mihail Kogălniceanu a proclamat, în fața Adunării Deputaților, Independența României, moment ce a marcat confirmarea țării ca entitate de sine stătătoare pe harta Europei.

În acel context, Mihail Kogălniceanu declara: ,,Suntem independenţi, suntem o naţiune de sine stătătoare… Suntem dezlegaţi de legăturile noastre cu Înalta Poartă… Guvernul va face tot ce îi va sta în putinţă ca starea noastră ca stat independent şi de sine stătător să fie recunoscută în Europa”.

Deși de-a lungul timpului au apărut confuzii legate de data exactă a proclamării independenței, istoria consemnează că, deși Kogălniceanu a rostit declarația pe 9 mai, aceasta a intrat oficial în vigoare pe 10 mai, zi care a fost mult timp sărbătorită ca Zi Națională. Independența proclamată în Parlament a fost ulterior apărată pe front de către Armată, prin sacrificiile făcute în bătăliile de la Plevna, Grivița, Rahova sau Smârdan.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]