Mai lasă-mi, Doamne, mâinile să scrie
Vorbesc cu ele, ele mi-au rămas
Sunt vocea mea nătângă, fără glas
Dar pot așterne versuri pe hârtie

Dacă mă-nțepenești de tot ce fac?
Ia-mă mai bine, fac degeaba umbră
Acestei lumi care oricum e sumbră
Glas i-ai lăsat și unui biet brotac

Ia-mi stânga, tălpile mi le-ai cam luat
Ia-mi cerul, veselia, viața toată
Sunt Horea parcă răstignit pe roată
Dar mintea, mintea de ce mi-ai lăsat?

Ce fac cu ea, nu-i nimeni s-o-nțeleagă
Că are vise, împletește nori
Și dragoste și-ambiții uneori
Ce fac cu mintea chiar de mi-e întreagă?

Scriu ca și cum ar fi ultima oară
Scriu pe hârtie ca pe infinit
Și infinitul fuge, fulg ce zboară
Cu gândul meu rămas neiscălit

19 sept. 2021, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]