multe ni se întâmplă-n viață,
destule-avem de îndurat,
de depășit instanțe,
pe care greu le rezolvăm instant

de-atâtea ori, pământul,
parcă fuge de sub ale noastre picioare,
iar noi simțim cum greutatea
lui ne-apasă,
cum încă respirând,
fără milă ne-acoperă,
ne tasează

suntem firavi,
în fața gliei,
în încercări multe,
însă se-ntâmplă și trezirea,
atunci când,
privind mai departe de sine,
constați că ce-i de plâns la tine,
la alții-i tragedie

și-atunci când vezi
că luna ți se-arată în privire,
atunci când dimineața îți zâmbește-n geam,
parcă ți se face rușine,
că mult prea ai,
din ceea ce prea multora e bai

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]