În ani să măsor sau în secunde
Veșnicia întâmplătoarei noastre iubiri?

Dar ce e veșnicia în zilele noastre
Când atâtea se depreciază,
Luna nu mai face – mă refer la cea de pe cer – mai nimic,
Câte carate mai are
Banul ei de aur
Și umbrela ei mai acoperă furișe săruturi
Când săruturile sparg lumina zilei
Ca niște petroliere în flăcări?

Doar trupul tău a rămas clasic, iubito,
Sânii-s tot pereche, la locul lor,
Două cesti întoarse pe porțelanul pielii,
Iar pulpele tale îmi obligă ochii să te parcurgă toată,
De parcă nu te-ai mai isprăvi.

Cătă veșnicie e-n alcătuirea ta care refuză moda,
Câte secunde rotunde
Pe degetele care știu să sărute cu buricele lor ?
(Slavă Domnului că nu vrei să te usuci
Ca modistele nenorocului pe scenă!)

În ani să măsor sau în secunde
Veșnicia întâmplătoarei noastre iubiri?
(Lucian Avramescu, 2 ianuarie 2017, Sângeru)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]