Adrian Constantin, cercetătorul român care a câştigat ‘Nobelul Austriei’: ‘Pentru mine, compatibilitate între religie și știință există şi dă o speranţă spre bine, frumuseţe şi sens’

Adrian Constantin este unul dintre cei mai de seamă cercetători ai momentului, câştigând în 2020 Premiul Wittgenstein, supranumit şi ”Nobelul Austriei“, cel mai valoros premiu pentru promovarea ştiinţei.

Motivul pentru care românul a primit această distincţie a fost cercetarea în domeniul modelării matematice a mişcării valurilor şi curenţilor, dar şi pentru numărul mare de cercetători de vârf care s-au format în echipa lui. Din juriu au făcut parte doi câştigători ai Premiului Nobel.

În 1989 Adrian Constantin a început facultatea, în Timişoara. În al doilea an de facultate a fost admis în Franţa şi a terminat Facultatea de Matematică la Nisa. Doctoratul l-a făcut în Statele Unite ale Americii, la Institutul Courant al Universităţii din New York.

Distribuie prietenilor

A lucrat postdoctoral în Elveţia și primul post permanent l-a primit în Anglia, la Universitatea Newcastle. Apoi, a primit un post ca profesor în Suedia.

Până în 2008, când a ajuns în Austria, a fost, în acelaşi timp, profesor în Suedia şi în Irlanda. De când e profesor în Austria a mai profesat şi la King’s College, la Londra, pentru trei ani.

Adrian Constantin spune că cea mai importantă lecție pe care a primit-o, cea care i-a deschis mintea și l-a ajutat să înțeleagă perspectivele pe care le implică cercetarea, a fost cea oferită de conducătorul său de doctorat de la New York, Henry McKean,

”Am discutat foarte mult despre ce înseamnă cercetarea, ce înseamnă matematica, de exemplu, mi-a spus un lucru care m-a şocat pur şi simplu, pentru că era prima dată când l-am auzit, şi anume că Nils Bohr, un mare fizician, a spus că pentru a găsi soluţia la o problemă de cercetare trebuie să faci întâi toate greşelile. Deci nu trebuie să renunţi când ai făcut o greşeală, trebuie să continui“, a spus Adrian Constantin, potrivit cotidianului Adevărul.

Cercetătorul român spune că ştiinţa nu exclude credinţa în Dumnezeu şi nici invers.

”Dacă există Dumnezeu şi ar arăta tuturor că El există, nu ar mai fi nevoie de credinţă, că nimeni nu ar fi nebun să se împotrivească puterii absolute. Şi atunci, credinţa în Dumnezeu nu este ceva care se poate verifica cu experimente.

Pentru fiecare persoană, credinţa este o decizie personală bazată pe o combinaţie între cultura în care creşte si experienţa proprie – de exemplu, persoanele pe care le-a întâlnit. Nu se pot face generalizări, dar eu cred că este vorba de un mod de a privi viaţa.

Cine pretinde că există incompatibilitate între ştiinţă şi religie înseamnă că are o problemă de familiaritate cu cel puţin una dintre acestea. Pentru mine, această compatibilitate există şi dă o speranţă spre bine, frumuseţe şi sens“, a declarat cercetătorul român.