Ajunul Sfântului Andrei este considerat unul dintre cele mai importante momente din calendarul popular românesc, marcat de superstiții și obiceiuri păstrate de-a lungul generațiilor. Tradiția spune că în această noapte se deschid porțile dintre lumi, iar forțele malefice – fie că sunt strigoi, fie că sunt lupi – își fac apariția.

Sfântul Andrei, cunoscut ca „stăpânul fiarelor sălbatice”, le oferă lupilor libertatea de a umbla pe drumuri și la răspântii. Legenda spune că lupoaica își ia pui în noaptea de Sfântul Andrei, pe care îi va naște în ziua de Sfântul Gheorghe. Astfel, această sărbătoare este asociată cu lumea animalelor, dar și cu practici similare Halloween-ului.

Se crede că în noaptea de Sfântul Andrei, strigoii, fie vii, fie morți, ies pentru a fura „mana vacilor”, „mințile oamenilor” sau „rodul livezilor”. De asemenea, tradiția spune că fetele care doresc să-și afle ursitul își pun busuioc sub pernă sau 41 de boabe de grâu, iar bărbatul pe care îl vor visa va fi alesul lor.

În anumite regiuni, oamenii îngroapă droburi de sare sub grajduri, pentru a le scoate de Sfântul Gheorghe și a le folosi drept talismane împotriva spiritelor rele. Totodată, obiceiul de a pune grâu la încolțit rămâne unul dintre cele mai respectate rituri de Sfântul Andrei – dacă acesta crește înalt până la Anul Nou, anul următor va fi unul prosper.

Tradiția populară spune că în această noapte animalele capătă darul vorbirii, însă oamenii care le ascultă ar risca să-și piardă viața. Tot în această noapte misterioasă, se spune că „copiii din flori” devin strigoi, iar strigoii din morminte revin pe pământ.

Pentru a ține spiritele departe, gospodarii ung cu usturoi ramele ușilor și ferestrelor, întorc vasele cu gura în jos și ascund obiectele ascuțite, cum ar fi coasele. Dacă strigoii nu reușesc să intre în casă, aceștia îi vor chema pe oameni afară, strigând: „Ai mâncat usturoi?”. Orice răspuns îi poate condamna pe cei din casă la muțenie, în timp ce tăcerea îi va alunga pe strigoi.

Printre obiceiurile specifice acestei nopți se numără „Bocetul Andreiului”, în care o păpușă numită Andrei este jeleită de fete, marcând suprapunerea sărbătorii creștine peste Anul Nou păgân. De asemenea, mâncarea gătită cu usturoi este nelipsită, iar femeile fac colaci și lumânări pe care le duc la biserică, folosindu-le apoi pentru protecția vitelor împotriva bolilor.

Superstițiile legate de această sărbătoare sunt numeroase. Nu se mătură casa, pentru a evita ca lupii să mănânce vitele. Oricine lucrează în ziua de Sfântul Andrei riscă să se îmbolnăvească. Dacă vremea este senină și luna plină, iarna va fi blândă, dar dacă cerul este înnorat și ninge, se anunță o iarnă grea.