Ana Luciana Avramescu: De ce plâng românii de ziua țării lor?

Azi este 1 Decembrie. Toți par emoționați, mai ales când văd parada militară din București și din Alba Iulia. Am văzut oameni în vârstă aproape lăcrimând, dar cei de-o seamă cu mine, adolescenții, nu aveau nicio emoție. De ce oare? Este generația mea absentă din ceea ce la școală numim istorie? Măcar acum să plângem, căci avem de ce…

Țara este sărbătorită și emoția, însoțită cu un pahar de vin sau țuică.You cry, I cry with you too! Serios? Încerc să învăț engleză și franceză. Tata e nemulțumit de mine în privința limbilor străine în care înot greu. El crede că în lumea asta mare este bine să știi și alte limbi decât pe cea a țării tale.

Azi e ziua țării mele, deci și a limbii române. Un simplu mesaj mai dau ,, La mulți ani, România, la mulți ani, țara mea!”. Mirificul cuvânt ,,dor,, este pus în valoare. MI-E DOR DE TINE,FOSTĂ ROMÂNIE! Eu o trăiesc pe cea de azi, dar parcă aș vrea și ceva din țara de demult și din oamenii ei care nu mai sunt decât în cărți.

Eu nu plâng, dar m-au impresionat oamenii vârstici care plângeau la Alba Iulia unde eu nu am ajuns încă.
(A.L.Avramescu, elevă în clasa a V-a B, Școala Sângeru)

loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.