Să mor îmi vine uneori
Că-n lume nu sunt acceptată,
La capătâi să îmi pui flori,
Pe care mi le-ai dat odată.
Nu vreau să mor, eu ţi-o spun drept,
Iar poezie-am scris cândva
Vezi că n-am gândul înţelept,
Şi nu sunt încă cineva.
Sunt un copil ce vrea mai mult,
Decât o jucărie,
Ajuns om mare, să fiu cult,
Nu vreau în frizerie.
Eu nu cobor nicicând în jos,
Nu sunt ca Eminescu,
Dar nici sortită doar să cos
Cămăşi pentru un Escu.
Ne luăm acum la revedere,
Am un pian plin de cuvinte,
Să ai, te rog, încredere,
Căci Mintea mea nu minte!
Elevă în clasa a V-a B, Şcoala Sângeru