Supraviețuirea revistei Banchetul e un miracol în zilele noastre. E un miracol prin conținutul profund, prin ținuta grafică, prin tot. E un miracol fiindcă e scoasă, din puținii lui bani de scriitor pensionar, de Dumitru Velea, poet, dramaturg, filosof, sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Egida asta e un subtitlu care arată că înăuntru sunt și scriitori. Altfel, nici Uniunea noastră, nici Ministerul Culturii, nici Guvernul sau județul – revista apare la Petroșani, unde Velea a fost o vreme director al Teatrului de stat de zona minerilor– nu dau o lețcaie. Revista capătă viață în apartamentul de bloc al scriitorului și este tipărită la Craiova, în condiții grafice de excepție.
Noua apariție, care grație fostului meu coleg de studenție, ajunge mereu și la Muzeul Pietrei, cuprinde numele 55-56-57 (iulie-august-septembrie), 2020, din anul V.
Ce să citez din ea? Pe prima pagină văd poza etern zâmbitoarea a Anei Blandiana, iar pe ultima pe a mea, deasupra unui text. Poeți, prozatori, critici de artă sau teatru, traducători din limbi ale lumii s-au adunat în această carte, fiindcă fiecare număr e o carte. Felicitări, din nou, prietene Dumitru Velea! Ai făptuit și tu un Muzeu al Pietrei. Al tău are în el foșnetul copacilor care culeg pe foaie gând, vers, nemurire.
Păcat că revista nu ajunge decât la un număr limitat de cititori, format mai ales din câțiva abonați din străinătate și din țară. Dau o adresă de mail pentru posibili doritori ai revistei pentru a afla cum se face un abonament: veleadumitru@yahoo,com.
Lucian Avramescu
