Biserica și sexul

Mă găseam la Cracovia, oraș vechi polonez, cărând pe umerii lui istorici muzee doldora de mărturii ale unei viețuiri tumultuoase și, pe lângă ziduri castelane, duioșiile Vistulei. Catedralele gotice, impunătoare, făceau mic credinciosul din tine, obligându-l la smerenie. Am rămas surprins găsind la intrarea uriașei catedrale Mariacka, prin urdinișul căreia se strecurau roiuri nesfârșite de turiști, între care mă găseam rătăcit și eu, împreună cu ziarista Martha Ceaplinska, gazda mea, niște afișe care m-au lăsat mască. Pe unul scria, în engleză, dar și în poloneza pe care o nimeream cu greu, data și ora unei întâlniri bisericești cu un ginecolog. Doctorul urma să educe fetele în chestiuni de sex și protecție în amor. Am întrebat-o pe drăgălașa mea colegă – ne găseam în comunism, țara mea și a ei – cum de se ocupă biserica de educația sexuală a tinerilor? E, mă gândeam eu, o chestiune fără legătură cu rugăciunea. Mai erau și afișe care programau excursii pe munte, destinate mai ales studenților. Înghesuiala pe care o vezi tu aici e a turistilor, mi-a spus Martha. Enoriași sunt puțini. Pentru a nu-i pierde, mai ales pe cei tineri, absenți de la contactul cu Cel de Sus, preoții fac acțiuni care atrag. Nu vor să-i piardă. Așa se face că tu citești un anunț legat de întâlnirea cu un ginecolog sau altul legat de organizarea unor excursii pe munte. Și ce face, zic eu, biserica, dincolo de închirierea unui autobuz, pe linie duhovnicească și cât de religioasă e excursia? Este, fiindcă, la un moment dat, reprezentantul bisericesc face o pauză de mers și spune, cerându-le și celorlalți să-l urmeze, o rugăciune. Toți spun în cor rugăciunea. Asta-i tot? Da!
Zilele astea am participat la o întâlnire scriitoricească, public – condeieri. Ea, întâlnirea, a fost învelită atât de etanș în muzică populară, dansuri amercănești, spectacol de varietăți– e drept, de bună calitate – încât partea legată de cărți aproape că nu s-a mai văzut. Mi-am amintit întâmplarea din tinerețea mea. Biserica poloneză, cea care a dat și un papă de amplitudine, măreț și istoric, apela, spre a nu-și pierde credincioșii, la dans, excursii și dialoguri deschise despre sex. Mă gândesc dacă, spre a aduce cei câțiva spectatori în sală, organizatorii întâlnirii cu cartea n-au fost nevoiți să apeleze la can-can și vodevil. Lectura își pierde zilnic enoriașii, iar scriitorul, spre a fi vizionabil, trebuie să facă, înainte de a-și prezenta cartea, un număr fără nădragi, de striptis.