Cât de mult te-am oftat

 

Te-am pierdut, dintr-o greșeală, cred, de cuvinte
M-ai citit, din păcate, doar în poezii
Poeziile mint frumos uneori nemărginirea
Poeziile, ele singure, nu fac copii

Cât aș vrea să-și spun din nou, bună seara,
Dar luna nu mai bate în geamul unde ne găseam noi doi
Luna și-a anulat, pe traseul ăsta, cărarea
Pervazul mă urăște, iar tu te-ai retras din pluralul noi

Distribuie prietenilor

Te-am pierdut, așa cum am pierdut mereu, din avânturi
În urmă a rămas ceva frumos, nedefinit și absent
În satul meu doar greierii cântă liber eternitatea
Doar greierii își pot rosti versul degajat și fluent

Am vrut să-ți spun, de ziua ta, bună seara,
Nimic mai mult, nimic mai puțin
Tu știi foarte bine versul acesta
Care, chiar de-i scris pe umărul tău, e oarecum clandestin

Poate ai murit, poate nu mai ești de mult pe pământ
Poate eu sunt în altă lume și n-am aflat
Dacă am fi în viață ți-aș spune cât de mult te-am iubit
Și, Dumnezeule, cât de mult te-am oftat
Lucian Avramescu, octombrie 2016