„Agentul secret Robert „Bob“ Maloubier, a lucrat pentru premierul britanic Winston Churchill în cel de-al Doilea Război Mondial,
Francezul, născut în 1923 la Neuilly, a lucrat pentru SOE din Marea Britanie (Secret Operations Executive), unitate creată de premierul britanic în 1940 pentru a sabota armata germană în Europa ocupată. Aflat în serviciul armatei britanice, el a fost paraşutat de două ori în Franța şi a fost grav rănit în timpul primei sale misiuni.
Și-a început cariera, ca mulți alții, la vârsta de 17 ani și a povestit în cartea sa intitulată „Joc Triplu” cum a fost recrutat de britanici la Alger, la sfârșitul lui 1942, după ce petrecuse doi ani la Bizerte, la o bază a aviației armatei franceze. El a îndeplinit cele mai importante misiuni din război după doar un an de la recrutare, desfășurând acțiuni de sabotaj în regiunea Rouen.
În anii ’50, Maloubier a participat la înființarea serviciului de acțiune al SDECE (Serviciul de documentare externă și contraspionaj), devenit Direcția generală de servicii externe, DGSE. El a creat, de asemenea, una dintre primele unități de scafandri de luptă din Franța.
A fost unul dintre cei doi francezi supraviețuitori decorați, în 2014, cu prestigiosul Distinguished Service Order (DSO). La începutul lui iunie 2014, cu o zi înainte de împlinirea a 70 de ani de la debarcarea în Normandia, el a fost declarat Membru al Imperiului Britanic de către regina Elisabeth a II-a, în cadrul unei ceremonii la Paris”. ( text compilat din diverse surse )
În 1952, Ministerul Apărării din Franța a creat o echipă de elită de scafandri de luptă pentru a efectua misiuni specializate top-secrete sub apă. Condusă de căpitanul Robert „Bob” Maloubier, echipa de scafandri a operat în condiții extreme și a necesitat echipamente specializate.
În plus față de busole și indicatoare de adâncime, lista de echipamente includea ceasuri de mână rezistente la apă; niciunul nu a fost ideal pentru utilizarea prelungită sub apă, să nu mai vorbim de designul special pentru scufundări.
Maloubier a făcut o listă de caracteristici pe care le-ar necesita un ceas de scufundări și apoi a desenat o schiță a ceea ce avea să devină mai târziu Fifty Fathoms. Maloubier și-a trimis designul ceasului de scufundare la mai mulți producători ai vremii; nu a fost întâmpinat cu răspunsuri favorabile, iar majoritatea mărcilor care au primit cererea sa, i-au spus că un ceas de mână conceput special pentru SCUBA diving nu are potențial pentru un viitor real.
Singura marcă care a acceptat designul ceasului de scufundare al lui Maloubier a fost Blancpain. La acea vreme, CEO-ul Blancpain era Jean-Jacques Fiechter. Acesta, el însuși un pasionat scufundător, nu a avut nici o rezervă asupra viabilității pe termen lung a unui ceas de mână special conceput pentru scufundări și utilizare sub apă.
Lista cerințelor a fost relativ simplă. Ceasul trebuia să fie de dimensiuni mari pentru vizibilitate maximă și ușurință în utilizare. Trebuia să aibă un cadran negru cu marcaje mari și clare, o ramă – bezel, rotativă care să poată fi utilizată pentru urmărirea timpului scurs și o rezistență superioară la apă.
În cele din urmă, marcajele de pe ceas urmau să fie luminiscente, astfel încât să poată fi ușor menționate în mediile slab luminate cu care scafandrii s-ar confrunta în timp ce se află în ape adânci sau tulburi.
Blancpain a reușit să îndeplinească aceste cerințe și Fifty Fathoms a fost lansat în 1953. Numele „Fifty Fathoms” a venit de la adâncimea maximă la care se putea coborî cu ceasul, care, la acea vreme, era considerată a fi puțin peste 90 de metri, pe care un scafandru o putea atinge în siguranță în timp ce folosea o sursă de oxigen de unică folosință.
De-a lungul producției sale, Blancpain Fifty Fathoms a fost fabricat conform specificațiilor militare și vândut numeroaselor organizații militare din întreaga lume, precum și publicului pentru uz civil.
Fifty Fathoms au fost furnizate militarilor israelieni, spanioli, germani și americani. Guvernul SUA făcea presiuni pentru ca toți furnizorii militari să fie fabricați în America. Ceasurile au fost redenumite Blancpain-Tornek și Rayville-Tornek și distribuite astfel scafandrilor Navy SEAL. Sunt extrem de rare astăzi, deoarece au fost emise puține și multe au fost distruse după serviciu.
Jacques Cousteau a purtat Fifty Fathoms pentru scufundările istorice din documentarul „The Silent World”.
Un spion, a creat un ceas rămas în istoria orologeriei ca primul ceas diving (pentru scufundări) !
Să fi fost vreun spion cândva, care să picteze un tablou rămas în istoria picturii?
În orice caz, Fifty Fathoms, „dezvoltat” de-alungul anilor, a fost adus la nivelul unei opere de artă (The 12th Art), pe lângă caracteristicile de invenție micromecanică.
Sursa: A.V.H. Album the 12th Art
(Va urma)
