bocetul mamei
la căpătâiul meu
firul ce ne mai leagă
e dumnezeu

bocetul mamei
bocet de nuntă
în această după-amiază
de inimă frântă

bocetul mamei
bocet târziu
pentru cel
ce-aș fi putut să fiu

bocetul mamei
bocet șoptit
de inimă străpunsă
de-un vârf de cuțit

bocetul mamei
de fum de tămâie
de toamnă străveche
rămasă-ntr-o gutuie

nu mă mai plânge, mamă
nu mă mai plânge
bocetul tău
îmi curge prin sânge

bocetul tău se-aude
în șapte zări
bocet de flori
și lumânări

nu mă mai plânge
nu te căina
ești mai frumoasă
ca fulgii de nea

bocetul mamei
bocet târziu
pentru fiul ei de țărână
cel mai frumos fiu

bocetul mamei
la căpătâiul meu
mama îl are-n glas
pe dumnezeu

constantin preda