Splendide, în melancolia lor, aceste mușcate
Ele, firește, mâine vor muri
Dar ce luminoasă tandrețe revarsă
Și cât de optimiste sunt în granița iernii
Bruma – spun meteorologii – e la trei dealuri distanță,
Dar mușcatele nu ascultă buletinul meteorologic,
Ele n-au hărți ciclonice
Iar inima lor revarsă un vesel roșu aprins

Pentru inima mea, te întreb, ce vreme se anunță,
Bat alizee sau taifunul care mătură tot
A luat-o în cătare?

Iubesc inima florilor nepăsătoare la ger,
Inconștiența tandră a iubirii zilei de mâine,
Chiar dacă ea nu va veni
Zilele țin firește, un an, uneori o sută,
Alteori nenăscute-s
Ca niște mușcate care, nefiind puse-n pământ,
Nu știu să se bucure sau să se teamă
De gerul care cândva le răpune
Lucian Avramescu, 12 octombrie 2016, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]