Giorgiana Radu: Ca o zacuscă … România

O toamnă bacoviană se așterne peste noi. Noi cei de azi și cei de mâine, cetățeni ai unei Românii în care se încearcă alunecarea dinspre lumi elevate, cu deschideri europene și occidentale, spre regimuri limitate de care am scăpat, nu demult, plătind cu vieți omenești și resurse multiple. Ne străduim, parcă, să atragem în mod negativ, atenția ochilor străini și critici care ne pândesc spre taxare. Bățoșenia o afișăm unde nu este cazul, unde doar intrigă și supără partenerii noștri spre conviețuire europeană, și plecăm prea ușor capul acolo unde interesul național se pitește sub fațada hidoasă a intereselor unor inși, reprezentanți de vârf ai nației, aleși, culmea, prin vot, spre a fi scut împotriva așchiilor colțuroase.

Toamna, un bun prilej pentru gospodine în prepararea conservelor, se arată îmbelșugată în conținutul ingredientelor care alcătuiesc, azi, imaginea distorsionată a României. Un referendum încâlcit și eșuat, parteneriatul civil scos în prim-plan, din buzunarele propagandistice, războaie interne dizgrațioase pentru privitor în partidele politice, atenționări externe și interne asupra legilor justiției, precum și o luptă aprigă pe legea offshore, dau un gust amar consumatorului autohton. Zacusca aceasta servită zilnic prin toate canalele media, îl îngrețoșează pe cetățeanul român care, așa cum a demonstrat în zilele de 6 și 7 octombrie, nu se mai lasă amăgit și mințit. Subiectele neclare fabricate zilnic, voit alambicate spre inducerea în eroare a alegătorului, contribuie decisiv la o atenționare a votantului de anul viitor, care va cântări mai atent opțiunile ce i se arată, înainte de a gira cu încredere și speranță. „Cuțitul ajuns la os” determină reacții, iar asta se vede în comportamentul societății civile din România. Majorările pensiilor și salariilor – pe datorie, nu mai constituie un factor de reducere la tăcere, mizând pe naivitatea celor vizați.

Din paleta coloristică a scenei politice, bogată în această toamnă, dominată de fariseism și discurs demagogic, lipsește ceva. Ceva ce nu a existat, de fapt, niciodată. Onestitatea omului politic față de votantul său și față de țara pe care o reprezintă. Din păcate, acest element esențial nu se procură de la piață, nu îl regăsim pe tarabele îmbietoare cu vinete și varză sau alte zarzavaturi de sezon. Cu onestitatea ne naștem sau o dobândim în primii ani de viață, prin educație. În România, politicianul onest este doar o sintagmă ce pare extrasă din domeniul SF.
Și totuși, poate se va schimba ceva în toamnele ce vor veni. În toamna din fiecare dintre noi, și mai ales în toamna – cândva poate frumoasă – din fiecare om politic.

Distribuie prietenilor

(pentru ziarul Prahova)