Până aici a fost, ne-a fost, eram tentată să spun. Campania pentru alegerile prezidențiale a fost prilejul cu care ne-am simțit băgați în seamă, chiar răsfățați. Atâta dulceață n-a mai catifelat de mult timp glasul politicienilor în adresarea către cetățeni. De la alegerile precedente, firește.

„Dragii mei, dragi români” am fost apelați abundent în această perioadă. Dacă nu se încheia campania electorală, cred că ne-am fi luat-o în cap și am fi uitat scopul real din spatele vorbelor cu miere, fistic și sarailii. Noroc că gura păcătosului adevăr grăiește și ne-a trezit un glas tare și răspicat care spunea că „ăștia” din diaspora nu sunt băgați cum ar trebui în seamă, arătând exact prețuirea politicianului față de cetățeanul votant. De fapt, „ăștia” suntem toți, chiar dacă alintați sezonier „dragii mei”, „dragi români”, sau „eroii cu ștampila”. Vom vedea cât ne va costa acest eroism, cu care ne avântăm ciclic, doar-doar se va petrece ceva și în favoarea noastră.

Perioada de dulcegării și promisiuni s-a încheiat, cu sau fără dezbateri. Aproape că nici nu mai contează. Așteptăm cu speranță schimbarea. România a stat prea mult înțepenită în vorbe, în proiecte doar pe hârtie, în iluzii.

„Dragii români” s-au săturat de minciună, de sfidare, de discursuri demagogice și chiar patetice pe alocuri. Vor să li se respecte promisiunile făcute. Vor să trăiască într-o țară cu spitale dotate corespunzător, să circule pe șosele și autostrăzi civilizate. Își doresc, în general, lucruri de bun simț, care ar putea fi onorate dacă banii pentru investiții n-ar fi dirijați înspre cu totul alte destinații decât cele corecte. Nu e de ajuns să le fie mărite salariile și pensiile, placă ce rulează la infinit, ca un patefon uitat în priză, în toate discursurile. Momeala aceasta s-a învechit și nu prea mai face victime. Sunt și alte lucruri importante pe care românii și le doresc pentru țara lor, pentru copiii lor. De sloganuri zaharisite s-au săturat. Așteaptă, ca mereu, cu speranță, schimbarea. Sigur că schimbarea nu se face peste noapte, dar …

„Dragii mei, dragi români”, „ăștia” suntem azi. Vom vedea de mâine ce va fi.