La Sângeru, coronavirusul pare departe. Aşa părea şi China până mai ieri. Dimineaţă, slujba de pomenire a morţilor se suprapunea peste cântatul cocoşilor, în sat. În rest, e linişte, mai ales în livadă, în grădina unde arpagicul şi butaşii de mur vor rodi din pământul vitaminizat cu gunoiul de grajd, de pe vremea când vacile mugeau și în ograda noastră. Acum și vacile sunt mai puține, până la deloc, în sat și în țară.

Coronavirusul ar părea departe, adus doar prin ecranul televizorului, dacă mașina jandarmeriei nu ar rula, zilnic, prin comună. Primarul Gheorghe Radu spune că această „patrulare” se face spre a-i verifica pe cei peste o sută de autoizolați la domiciliu, veniți de prin străinătate. Inconștiența unora duce la cheltuieli suplimentare, la numeroase decese și noi ordonanțe militare.

Așadar, ministrul Vela a anunțat, sâmbătă, Ordonanța militară 7. Motivul care a generat emiterea acestei ordonanțe, spune șeful Internelor, este comportamentul oamenilor. Da, comportamentul oamenilor e mult mai periculos decât orice boală. Nici miile de morți, nici amenzile usturătoare nu par să-i sperie pe unii. După Suceava, Ţăndărei are cătuşele puse la graniţe. Câte localități, mari sau mici, le vor urma? Poate nici una, poate mai multe. Depinde de trezirea noastră, măcar în ultimul ceas, dacă nu vrem să trăim, pe viu, drama Italiei, a Spaniei și a tuturor țărilor afectate de noua pandemie.
În timp ce medici și asistente fug din calea acestui pericol mortal, mulți viteji se arată și mișună peste tot, sădind moartea în urma limitării lor mintale, civice, umane. Unii aruncă nervoși clor după o asistentă medicală, de teamă că-i infectează, neluând în calcul că mâine îi pot fi pacienți, alții sfidează orice regulă care se impune în războiul pandemic.

E liniște, încă, la Sângeru! Lumea toată pare departe. Și, totuși, coronavirusul ne suflă în ceafă tuturor. Indiferent de vârstă, de cât de prudenți vom fi, la un moment dat boala aceasta ne poate atinge. Așa se creează imunizarea, afirmă specialiștii, până ce un vaccin ne va proteja. Nădăjduiesc, până la găsirea antidotului, ca Dumnezeu să ne aibă în pază.

Regina Maria spunea că Dumnezeu ne ajută, dar trebuie mai întâi să ne ajutăm singuri, iar apoi sprijinul divin cu siguranță va veni. Dacă Regina Reîntregirii a supraviețuit gripei spaniole, ea care atingea, fără mănuși, muribunzii leprei și holerei, înseamnă că și noi, fără sânge albastru, avem șansa noastră.
Și, chiar dacă „nimic nu va mai fi la fel după această perioadă”, așa cum spune un vechi prieten al familiei noastre, ziarist din Israel, eu cred că important e să fim. Dacă suntem, vom vedea cum ne adaptăm.