Giorgiana Radu: Noiembrie poartă amprenta ta, Luciana!

Noiembrie, lună care începe calendaristic în aceeași zi a săptămânii, în fiecare an, rămâne, pentru mine, un permanent nou început, o poveste care se scrie zi de zi, de 11 ani încoace. Brumar, cel care amorțește toamna, îmbrâncind-o spre anotimpul alb, m-a binecuvântat cu cele mai puternice trăiri. Mi-a pus în brațe destinul unui om. Un dar divin, cu responsabilități pe măsură. Bucuria, fericirea și îngrijorările au căpătat altfel de simțiri din ziua de marți, 13 noiembrie, ora 13:05, 2007. Omulețul de patru kilograme avea să-mi schimbe total percepția asupra vieții.

Copiii vin, nu întotdeauna, programați. Uneori, ei ne sunt trimiși ca o misiune, pe care o deslușim treptat, cu fiecare an ce trece, ce se adună în experiențe diverse, din care învățăm să fim părinți și, din nou, copii. Oricât de mult ne-am pregăti pentru această etapă, vor exista destule momente în care neputința, nepriceperea, temerea se strecoară prin ungherele slăbiciunilor noastre, dovedind fragilitatea adulților în fața pericolului ce pândește zi de zi, siguranța copiilor.

Trăim, astăzi, într-o incertitudine alarmantă. Frica părinților pare că n-a atins niciodată astfel de cote. Drogurile au devenit obișnuite în licee, unde profesorii se fac că nu știu, nu văd, nu aud. Anturajul greșit este un ”must have”, altfel copilul e batjocorit, umilit și marginalizat. Bunul gust și bunul simț nu se mai poartă demult, deci nu sunt ”cool”, iar copilul trebuie neapărat să fie arogant, pentru a nu fi etichetat de modă veche, ceea ce nu se cade în generația actuală autointitulată „ generația Z”. Gadgeturile – care ne înlesnesc existența din multe puncte de vedere – au devenit un imens pericol pentru copii și tineri. Utilizate în exces, îi îndepărtează pe aceștia de ceea ce înseamnă cu adevărat comunicare și socializare. Noua tehnologie produce tulburări grave de comportament, ne avertizează specialiștii. Lectura a devenit și ea desuetă, situându-se pe locul ultim sau inexistent între preocupări. Și câte nu ar mai fi de înșirat în lunga listă cu temeri ale părinților!

Distribuie prietenilor

Opresc însă timpul la clipa de azi, când bucuria răsună în toată casa, pe 13 voci, cu note diferite la auz, dar unite toate de aceeași inocență și de convingerea că viața poartă întotdeauna culoarea roz. Cenușiul gândurilor îl ascund în unghere inaccesibile copilăriei, cu speranța ca ei, cei care vor deveni adulții de mâine, să țină piept primejdiilor care-i pândesc la fiecare colț.

Astăzi, ca fiecare noiembrie al zilelor mele, poartă amprenta ta, Luciana, copil care ne aduci, nouă, părinților, de nenumărate ori, surpriza ! Amprentă ce va dăinui, dincolo de orizonturi, binecuvântare neașteptată și dar, cred eu fără modestie, meritat.