Giorgiana Radu: Nu e timp pentru orgolii

 

Credem, o bună parte dintre noi, că din vălătugul acesta care s-a abătut asupra planetei, vom ieși schimbați. Probabil așa este. Vom vedea însă în ce fel. Cert este că mă așteptam (ce naivă!) ca vremurile câlțoase pe care le trăim, și cu care vom conviețui mult timp, să-i schimbe, măcar puțin, și pe politicieni. Au părut la începutul crizei sanitare că lasă deoparte costumul scorțos al demagogiei, înlocuindu-l cu stofa catifelată a omeniei.
Da, de unde? A fost perioada de transhumanță între situația de dinainte și cea actuală, iar acomodarea s-a înfăptuit rapid. S-au obișnuit cu dușmanul la ușă, și ce puteau face decât să-și reia vânătoarea de voturi?

Au făcut măsurători, au cântărit care dintre părțile mulțumiților, ori nemulțumiților îndeasă urna mai apăsat, și au luat decizii. L-au demis pe profesorul Adrian Streinu Cercel, de la conducerea comisiei științifice anti-COVID din Ministerul Sănătății, pentru un plan care înțeleg că nu era chiar așa cum s-au hazardat unii, au decis relaxarea măsurilor restrictive de la 15 mai, și câte altele. Toate sunt trecute prin filtrul electoral.

Distribuie prietenilor

Chiar dacă zicerea populară „lupul își schimbă părul, dar năravul ba” este de foarte multe ori confirmată, astăzi, acum și mâine, până vom găsi arma împotriva coronavirusului, ea trebuie musai infirmată. Politicienii trebuie să-și schimbe năravul. Sunt obligați. Situația în care ne aflăm presupune tratarea și managerizarea cu maximă seriozitate a lucrurilor. Nu e loc și nici timp pentru orgolii, populism, interese oculte. Măcar o dată în cariera lor politică să dăruiască „toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a acestei țări”, așa cum au jurat.

Știu, sunt foarte mulți cei care au rămas fără locul de muncă, sunt căderi economice, sunt oameni care mor cu zile, victime colaterale ale coronavirusului. Sunt multe domenii de activitate suferinde. Cu toții suferim, într-un fel sau altul. Și totuși, măsurile, deciziile care se iau nu trebuie gândite prin prisma simpatiei electorale, ci cu toată seriozitatea și responsabilitatea.

În copilărie, părinții ne impuneau niște reguli pentru care îi consideram a fi cei mai duri părinți de pe pământ, aproape că-i uram, așa cum mi-a mărturisit cineva de curând. Mai târziu, când am devenit adulți, le-am mulțumit pentru îngrădirea de atunci.

Așa ar trebui să se întâmple și astăzi. Chiar dacă nu ne convin și nu ne simțim confortabil cu restricțiile impuse, ar fi bine să le îndurăm, pentru a ne bucura mai târziu, iar cei care sunt responsabili cu deciziile, să nu țină cont de acordul sau dezacordul unora sau altora, de voturi ori alte interese, ci să facă așa cum trebuie, astfel încât să nu diminuăm și așa înjumătățita noastră populație.