Giorgiana Radu: O zi la TVR. Succes, copile!

…O zi de august, nu una oarecare. O zi a emoțiilor care au adus bucurie și durere deopotrivă. A clipelor pe care doar părinții le pot înțelege. De ce și durere? Ea, durerea, s-a infiltrat nepoftită și nedorită. N-o poți reda în cuvinte, mai ales când ele – cuvintele – refuză să fie rostite de cel care le stăpânea măiastru și le dădea o rară strălucire. Acum le dă lumină doar în minte și pe coala de scris.

O zi de august, la TVR, unde coronavirusul n-a pus lacăt cu totul, ci doar pe alocuri, gradenelor, acele spații ale publicului care altădată fremătau.

Marina Almășan, realizator și producător Tv, regizorii Luminița Dumitrescu și Gini Ignat, împreună cu echipa lor de profesioniști, trudesc minuțios închegarea unei emisiuni viitoare. Se lucrează ”în orb” pentru zile care nu știm cum vor fi. Spun trudesc, pentru că ochiul telespectatorului asimilează ușor ceea ce i se arată pe ecran, dar munca din spatele imaginilor e înzecită.

Distribuie prietenilor

Luciana, fiica noastră de 12 ani, în curând 13, e invitată să-și povestească experiența de jună pictoriță. Momentul este deschis printr-o piesă interpretată cu sensibilitate de Silvia Dumitrescu, muzica Adrian Enescu, pe versurile lui Lucian Avramescu, aflat în sală. Pictorița  își intră repede în pielea de „om” al scenei, în timp ce inima mea de mamă aproape că uită să mai bată. Ascult încordată ce spune, dar în același timp mintea-mi fuge la ce ar completa tatăl ei, dacă vorbele lui s-ar rostogoli în sunetele voluptuoase de altădată. Viața nu e întotdeuna așa cum ne dorim noi, ci trebuie să i ne supunem când ea alege, inexplicabil, alte drumuri.

Se rostogolesc de-a valma sentimente, stări. Bucurie, mândria părintelui de a-și privi copilul la înălțimea reușitei, neputința cuvântului rostit și amintirile din alte emisiuni, unde vorba poetului Lucian Avramescu crea ecouri de neînlocuit în studiourile Tv.

Nu am o definiție clară a zilei de azi. A fost intensă, până la lacrimi ce nu-și întrerup cursul interior. Artistul Fuego (nume de scenă)  a adus Lucianei un dar nu doar de cântec, ci și din recuzita unui pictor. Luciana l-a invitat să-și aleagă un tablou pe care i l-a și dăruit.  Ce a mai fost, voi desluși atunci când va fi difuzată emisiunea, la începutul lunii octombrie. La un moment dat, ieșind din subiectul picturii, adolescenta care a impresionat prin talentul de artist plastic a fost întrebată ce se întâmplă de fapt cu tatăl ei? Ce-i cu poetul?
Poetul scrie și, tot în granița lacrimei, încearcă să trăiască bucuria de a-și vedea copilul călcându-i pe urme.

Luciana a spus altfel. A vorbit cu seriozitatea unui om matur care știe că în viață pot fi și obstacole. Ea crede că acest accident de vorbire al tatălui ei va trece. Deocamdată ea vorbește și pentru el, n-are trac, ca și el, scena i se arată prietenă, camerele de filmare n-o sperie. Vorbește pentru ea, dar preluând din mers un drum care e și al celor ce i-au dat viață. Succes copile!luciana tvr 1