Giorgiana Radu: Politicienii, atinși de Dumnezeu

giorgiana ploiesti 2

Nicicând Dumnezeu n-a fost atât de intens evocat. Este știut faptul că-L apelăm la ananghie, iar la bucurie prea repede-L uităm. Ceea ce mi se pare însă cu totul neobișnuit în tabloul sumbru al acestor vremuri, este pioșenia politicienilor. Nu că ar fi ceva negativ, ba dimpotrivă, dar până astăzi divinitatea nu făcea parte din rutina discursurilor.

Iată o latură pozitivă a coronavirusului. Politicienii – unii dintre ei – care până mai ieri se credeau ei înșiși dumnezei, L-au descoperit pe cel Atotputernic. Mulți dintre cei care cuvântează în această perioadă, expunându-ne situația la zi și noile măsuri restrictive impuse de pandemie, îl includ, printre rânduri, și pe Dumnezeu. Ceea ce, repet, nu este de criticat. Poate, evocându-L cât mai mulți, cetățeni și politicieni deopotrivă, îl vom înduioșa să se îndure de neamul nostru românesc și de cel pământesc în întregime.

Doar că, îmi vine în minte un alt moment în care politicienii se-nchină la televizor și rostesc „așa să-mi ajute Dumnezeu”. Este jurământul pe care toți demnitarii îl fac, cu mâna pe Biblie, la învestirea în funcția de ministru, prim ministru. Un jurământ mecanic, un semn al crucii dezlânat, vorbe care sunt doar citite, și nu simțite. Așa mi s-a părut de cele mai multe ori când am privit ritualul acesta politic. Ba, unii, au jurat credință și dreaptă slujire pentru țară, în mai multe rânduri. E drept că nu prea s-a văzut, în unele cazuri, chiar deloc, respectarea angajamentului luat sub jurământ sacru. Dar, cum spune bunica mea, „e păcatul lor”. Da, așa este, numai că, păcatele lor ne costă pe noi toți, într-un fel sau altul, iar până vor ajunge ei să dea samă pentru ele, s-ar putea să nu mai fim noi, cei care decontăm păcate pe care nu le-am făptuit.

E bine că și oamenii politici l-au descoperit pe Dumnezeu, dar dacă îl uită odată cu terminarea discursului e ca și când ar face pact cu altcineva, care se zice că ar locui dedesubt.

Parteneri