Giorgiana Radu: Regalitatea, peste vremuri grețoase

Prea multă politică, prea mulţi politicieni pe centimetrul pătrat al vieţii noastre. Politicul de proastă calitate ne domină, până la sufocare. Ne-a luat în stăpânire cu totul. Nu doar traiul ne este dictat prin deciziile lui, ci și gândurile ne-au fost confiscate. Fără voia noastră, siliți prin ceea ce se întâmplă zilnic pe scena asta costisitoare unde defilează împăunați din toate partidele și partidulețele, gândurile și melancoliile noastre nu-și mai permit luxul libertății.

Pe fondul cețos și mai ales grețos în care politicienii noștri nu sunt capabili să voteze un nou guvern, repatrierea rămășițelor pământești ale Reginei-Mamă Elena ne readuce într-o altă lume, din care cândva am făcut parte. Astăzi, noblețea acelei lumi pare la ani lumină depărtare.

Prind, fugitiv, la televizor, câteva imagini cu sosirea pe aeroport a avionului care o readuce pe Regina Elena, după 71 de ani de exil. Emoția mă cuprinde până la lacrimi, excluzând patetismul. Sătulă de politica practicată de politicienii noștri contemporani, privesc acest eveniment ca pe ceva special. Ceva care ne desparte și ne unește în același timp cu istoria.

Distribuie prietenilor

Într-o zi de octombrie senină, România a părut pentru câteva ceasuri, normală. Orban, Dăncilă, și alți câțiva politicieni, care în restul timpului se comportă ca niște canibali, nu atât între ei, cât mai ales față de cetățeni, acolo, pe aeroport, în așteptarea Reginei Elena, s-au arătat solemni, așa cum impune o astfel de situație.
Revenirea Reginei acasă ne-a amintit că putem fi și altfel, sau că putem redeveni cum am mai fost. Dacă politicianul român ar dori să-și însușească puțin din înțelepciunea și respectul pentru țară și popor, pe care Regii noștri le-au avut, România ar arăta altfel, mai ales din punct de vedere moral.

Am fost capabili să-l alungăm pe Regele Mihai, dar nu suntem în stare să-i îndepărtăm pe cei care de 30 de ani nu fac decât să ne înrobească și mai tare, sub pretextul prosperității. A lor sigur. A cetățeanului se reflectă mai ales în datoria externă pe care o va plăti cu asupra de măsură copiii și nepoții nepoților lui.

Repatrierea Reginei Elena în țara pe care a iubit-o și a slujit-o cu credință, vine ca un balsam regenerator pentru români și ca o reparație morală a istoriei noastre.
România a avut prilejul să fie condusă de personalități marcante, de oameni care au pus-o înaintea propriilor vieți. Astăzi, mâine și cine știe până când, nu se întrevede a mai avea șansa unor inși care s-o așeze în prim-planul demnității istorice.

Regina Maria își are inima acolo unde și-a dorit, Regina Elena își va odihni somnul de veci alături de fiul său, Regele Mihai, la Curtea de Argeș, iar noi vom orbecăi în continuare prin slalomul dictat de micimea politicienilor noștri.

Când vom vrea să ne debarasăm de grobianismul politic, să pășim în curțile regale, să călătorim în timpul acela unde bunul gust, bunul simț, respectul și datoria erau legi nescrise, dar simțite ale firii, răsfoim cărțile de istorie. Paginile acelea, dar nu toate, ne vor arăta chipul demn al unei țări care a fost și, sper, încă mai poate fi. Depinde doar, dacă ne recompunem deminitatea apusă, de noi!