Giorgiana Radu: Înainte de toate, poetul!

Astăzi, starea noastră de spirit nu e cea din imagine. Anul a început greu. Ne-a supus multor încercări cărora încă învățăm să le ținem piept. Dar ce ne leagă nu e de ieri, nici de azi, ci de un permanent mâine, început într-o iarnă cu splendide zăpezi.

De când cuvântul rostit și-a luat o tragică vacanță, povestesc celor care vizitează Muzeul Pietrei, truda poetului Lucian Avramescu, în realizarea acestui obiectiv unic în România. Unic nu doar prin ceea ce-l alcătuiește – sculpturi, opere de artă, obiecte vechi de importantă valoare – ci mai ales prin faptul că are în esența sa ceva fără de preț. Sufletul poetului. Fiecare piatră, fiecare zid, fiecare fir de iarbă poartă amprenta celui care a făcut ca acel loc, zdruncinat altădată de istorie și mai ales de oameni, nu doar să renască, ci să capete amploarea pe care astăzi o are.

„De ce vorbiți despre Lucian Avramescu la persoana a treia, doar vă este soț?” – am fost întrebată în multe rânduri. Da, dar înainte de a fi soț, înainte de a fi tată și bunic, Lucian Avramescu este poetul, publicistul, prozatorul, dramaturgul – a scris piesa de teatru „Să nu furi niciodată o mireasă” -, un pilon al Culturii române. Îmi este soț prin binecuvântarea Providenței, iar în fața publicului este și rămâne scriitorul. Titulatura conjugală rămâne acolo unde îi este locul, în intimitate.

Distribuie prietenilor

… Augustul acesta torid și înnorat deopotrivă poartă lumina unei izbânzi. A fi este verbul pe care ar fi bine să știm să-l prețuim, astăzi, mai mult decât oricând. Să-l respirăm cu nesaț, până la beatitudine.

…La mulți ani, Lucian Avramescu, poet al iubirii, vers nesfârșit al sufletului meu!