Buni zori, prieteni! Vă spun vouă care mi-ați făcut favorul de a mă accepta infirm de vorbe, ca și când infirmitatea mea nu ar fi și ar cuteza, neînfricată, să vorbească pe limba păsărilor și a mestecenilor. E ca și când, fără vedere, eu m-aș uita în ochii cerului, descoperindu-i albaștri.
Ieri, scriitoarea Katia Nanu, care pune suflet inteligent și talentat în scrierea prefeței la cartea mea ”Confesiunile unui mut care a vorbit cândva”, mi-a trimis trei din multele ei cărți – ”Ochiul de sticlă”, piese de teatru, și romanele ”Puzzle cu Vasile” și ”Paso doble”, acesta din urmă, la care am început să citesc, desfătându-mă cu pagini de sarcasm și apăsată ironie la adresa unei societăți în care parvenitismul trăiește frisonat o unică religie, cea a banului. O lume de țațe, neveste de politicieni milionari, care nu știu cum să-și asorteze luxul, arată forfota maidanelor care, după Revoluție, a scos la iveală, triumfătoare, buruieni, reptile, escroci, analfabeți. Pe coperta a patra, sub atenționarea ”De același autor”, sunt puse la rând alte cincisprezece titluri. Citez câteva, pentru calitatea de a fi splendide: ”Suflet de rezervă”, ”Nevoia de colivie”, ”De cealaltă parte a fericirii”, ”La verite sur les crocodiles”, ”Exercițiu de monotonie”. Mai am în bibliotecă volume publicate în ani de Katia, scriitor care a trăit, ca și mine, gazetărind pe pogoanele cu întâmplări nenumărate ale lumii de aici. Mângâi, cu ochii, cărțile sosite cu poșta de ieri, cu o grafică de bijuterie discretă și luciu de oglinzi vieneze. Le voi citi pe îndelete.
Mi-a mai trimis, ca supliment de încântări, un mic album cu poze vechi din războiul de Reîntregire. E ca un semn de carte, lung pe orizontală și rezumat pe înălțime, cât un lat de palmă de copil. Deschid la întâmplare. În imagine, Regina Maria călărește, în uniforma de colonel al Regimentului 4 Roșiori, frumoasă și vitează, iar alături stă textul care aduce în pagină înflăcărarea Reginei românilor: ”Toți cei care-și iubesc cu adevărat Țara au pe buze același strigăt: Apărați-o! Apărați-o! Nu e cu putință să-i îngăduim dușmanului să se facă stăpân pe ea fără împotrivire!”
Pe pagina geamănă este Regele Ferdinand I al României: ”Aspirațiile și jertfele de astăzi mă leagă pe Mine și dinastia Mea și mai puternic încă de națiunea română, care va găsi pururea în Regele ei pe sprijinitorul și apărătorul drepturilor și năzuințelor sale”.
Ce vremuri, ce cuvinte, ce măreție izvorând, cu vrednică și augustă noblețe, din piept și inimă!
Mulțumesc Katia! Mi-ai adus, înainte de a se crăpa de ziuă, raze în geam. Ieri a fost, după ce cu patru zile mai devreme a nins, o splendidă și nefirească primăvară. Pereții zilei, dați cu var luminos, expuneau muște de calibre diferite, pipăindu-și nedumerite aripile la soare. Lipseau doar fluturii. Nu aș fi cu totul uimit să-i văd azi.
Vă doresc, prieteni dragi, să găsiți în voi zăcăminte neutilizate de bucurie, iar cu triumful de a vă afla veseli prin interior să pășiți, mâine seară, peste răzorul dintre ani.
