Lucian Avramescu: Accident cu morți, răniți și dispăruți

 

Motto:
nu singuri ne-am ales atomul
norocul doar și-l face omul
Autorul

Norocul meu suie în tren agale
La clasa-a doua că-i mai des în toate
Iară vagoanele de lux, chiar și regale
Merg pe aceleași roți (în rimă, roate!)

Hei, urci cu mine? Stăm la o țigară
Norocul vrea să stau chiar lângă el
Miroase în vagon a veche gară
Cu vag miros de praz și pătrunjel

N-am mai avut demult așa onoare
Norocul, cum îl știu, e din popor
Ne așezăm la geam fumând ca turcii
Să fiu, mă străduiesc, mai din topor

Ce mama mă-sii e cu lumea asta
Lumea a devenit de tot lichea
Și el, norocul, și-a băgat în dânsa
Ceva ce-aproape sigur nu avea

Stăteam ca două silnice contraste
Eu și norocul la același geam
Și tot trecând prin stații cu dezastre
Fumam țigări de foi, fumam, fumam

Și-atunci s-a auzut o izbitură
Vagoanele-au zburat cu cracii-n sus
Blatiștii din cel plin cu disperare
Primii au fost care la cer s-au dus

M-am pipăit de glezne, nas, călcâie
Păream întreg la căutări sumare
Unu-și ducea piciorul și o mână
Puse pe-același umăr, în spinare

Deci am scăpat, ca prin minune, teafăr
Un fel de-a zice, c-aveam dop în gât
Dar unde-a dispărut norocul meu
Cu care ani destui am petrecut?

L-am căutat la morgă și în stele
Scurmând în mici, părelnice ninsori
Și l-am strigat cu scrisul meu, cum știți,
În dimineața asta cu buni zori

Nimic, nu figurează-n morga mare
Un râs străin se-aude-n arbori muți
Doar un jandarm, suit pe o salvare
Îmi spune că-l găsesc la dispăruți
10 ianuarie 2021, Sângeru

(P.S: Aceasta nu e poezie/ ci e, de mine însumi, bășcălie)