Lucian Avramescu: Alo, nu sunt ”cap de locuitor”!

lucian 4 1

Aflu că-s revendicat statistic, la rubrica cetățean activ, de cel mai deștept institut de sondare a nefericirii pe continent, Eurostat.

În programele a șapte partide autohtone figurez ca simpatizant al neroziei și adept al refacerii lumii nu printr-un proces public la vedere, ci prin răstignirea decisă nocturn, ca la Iisus.

Cineva m-a așezat între cetățenii nemulțumiți că există, iar altă statistică mă afiliază partidului eternității de o zi, bucuros să împart viața cu o efemeridă care dispare când se naște, având răgazul de a se însura între timp și a face copii.

Trei orașe și o comună m-au decretat cetățean de onoare, fără a-mi explica ce însemnătate are această poreclă.

Mișcându-mă îngândurat, ca o furnică pe tocul de pantof al universului, constat că nu există orizont. Dacă e noroi, pantoful se afundă.

În programul guvenamental al furnicilor figurez la rubrica cetățeni onorabili, ceea ce mă mâhnește profund, având în vedere că onorabilii nu se știu între ei, nu au carnet de proprietate a calității și, în general, nu au habar ce înseamnă asta și cum de au devenit.

În patria furnicilor rămase fără furnicar, mă simt orfan de mamă, de tată și de străbunici, voiajor al unei lumi dispărute.

Scriu toate astea găsindu-mă în toate statisticile, la rubrici  incerte, aidoma ceții prin care vezi parțial. Nimeni nu m-a chestionat dacă răspund statisticilor privind mulțumirea sau nemulțumirea de a fi cetățean al unei rubrici.

Rubrica în care locuiesc, și spun asta tuturor celor care rezolvă crizele mondiale ale petrolului, ale iubirii, ale războiului și prea multei, plictisitoarei păci, prin răspunsuri de DA și NU, că eu nu mă încadrez nicăieri. Nici la flămânzi, nici la îmbuibați, nici la partidul de stânga care e de dreapta și nici la partidul de dreapta care își ține, pe cracul opus, ideologia. Nu mă încadrez la extratereștri. Am buletin de București, cu toate că m-am născut la Sângeru și aici ar putea fi încadrat, la rubrica neconcordanțe, dosarul meu cu suspiciuni rezonabile de fericire.

Domnilor statisticieni care mă chestionați, uneori în lipsă, dacă am iubit o singură femeie sau mai multe deodată, dacă îmi place ceapa roșie cu slană sau slana cu ceapă roșie, dacă m-am îmbătat vreodată sau sunt beat nonstop, dacă sunt adeptul răsăritului soarelui la apus sau invers, vă spun atât – nu mă încadrez în nicio rubrică. Toate statisticile cu mine sunt false. Nu am răspuns, poate și pentru că nu am fost întrebat, dacă mergem într-o direcție bună sau una piezișă, dacă patria mea înregistreză cele mai mari performanțe din univers, sau e codașa virtuților.

Vă cer, ca atare, să mă scoateți din statistici.

Ieri am aflat că mi-a urcat de zece ori în ultimii trei ani nivelul de trai, ceea ce eu nu aveam de unde afla și, mai mult de atât, nivelul de fericire. Fals! Eu sunt mult mai fericit decât credeți și nu mă simt cap de locuitor. Așadar, oriunde există un ceva la sută, ștergeți-mă, fiindcă eu nu sunt apt de influențare a procentelor și, având dimensiuni supraponderale – la vise mai ales – nu încap în ele. Așa că orice statistică autohtonă sau Eurostat care mă cuprinde, e falsă. Mă declar și semnez în clar pentru asta, cetățean al nimănui, stăpânit exclusiv de mine. La, curândă, revedere!

Parteneri