Lucian Avramescu: Am avut un coșmar sau planeta a murit?
Azi noapte – mă-nșel? – ceva straniu
Pe planeta albastră s-a întâmplat
De pildă dealurile, ca niște bivoli uriași
Au venit împrejur, foarte, foarte aproape de sat
Cu armurile lor de frunze stau toate lipite
Fac un zid verde, puternic și mare
Dealurile satului meu sunt o armată
Gata să-și dea viața în apărare
Am vedenii, oare, iubito, trezește-te
Geologia a sosit la noi în geam
Dar iubita mea, mereu în zori, somnoroasă,
Mă ține în brațe și mă-ndeamnă să dorm, dar eu doar chef de somn nu aveam
Am în minte câteva stranii imagini
Un port uriaș cu moarte cuirasate
În vapoarele-hotel nu se găsește nimeni
E un Pearl Harbor, cimitir de nave bombardate
Apoi văd o hală de uzină de produs mașini
Ca a bătrânului Ford
Benzi oprite, autoturisme neterminate
Și nicăieri, undeva, de motor sau de om, să bată un cord
Dar iată și-o gară, cu triaje destule
O gară care încărca mărfuri și pasageri
Se prezentă statică, muzeală, pustie
Din vagoanele ruginite pe șine, nu mai coboară iubita mea de ieri
Dumnezeule, planeta a murit
Ce molimă să fi ucis, ca-n poezie, orice boare de vânt
Stafia unui televizor a rămas cu înscrisul
”cea mai mare criză care a avut loc cândva pe pământ”
Ies în curte, dealurile îmi respiră în ceafă
Un cocoș cântă, altu-i răspunde cu voce zglobie
Dar de ce au venit atât de aproape dealurile
Și de ce atmosfera asta de Pompei, pustie?
Buni zori, prieteni, poate știți voi ceva
Am avut un coșmar sau un cataclism pe pământ se petrece?
Ne-a colmatat ceva sufletele
Iar trupul ideilor a abandonat lupta și-i rece?
26 iunie 2020, Sângeru