Lucian Avramescu: Am constatat – nu-i glumă – că-s meteodependent

 

plouă de ieri întruna, o darabană bate
melodios sinistru, copita-i de cămilă
pătrunde-adânc deșertul, vin peste noi cascade,
ploaia-mi încearcă poarta din piatră cu șindrilă

cu mască, fără mască, nu-i nimeni pe șosele
stau ghemuiți pandemic toți oamenii în case
pustii de tinerime, scheletice și sumbre
se văd la malul mării râvnitele terase

Distribuie prietenilor

vorbește-afară ploaia, eu mut vorbesc în gând
dar gândul nu se-așază cum îl știam pe foaie
am fost prizonierul ciudatei pandemii
azi în celulă stau lung sechestrat de ploaie

trăit-am miezul iernii cu arșițe de vară
acum că-i vară, iată, respir sub noi rocade
nu-mi știu temperatura din suflet, dar afară
la Sângeru, mercurul indică patru grade

și ce-i cu asta ziceți și zic și eu la fel
cazmaua ploii parcă în cimitire sapă
ne strecurăm și noi la rădăcini de plante
fiindcă-n mare parte suntem făcuți din apă

e-o dimineață nouă, nițel bacoviană
hai, optimism, te mișcă, ciupește-mă de nas
nici nu v-am zis buni zori, iar ploaia nu mă lasă
să ies din stare hâdă și să cutez un pas

ploaia-i stăpâna lumii, afară-și bea cafeaua
ironic mă privește cu ochiul ei absent
reamintind ce slab îs și bleg, firav la suflet
cum zice psihologul, meteodependent

2 iunie 2020, Sângeru