Lucian Avramescu: Azi, de Moși, bunica mi-a spus că a înghețat apa
Meteorologii anunţă, pentru azi, un tango tropical. Privesc prin geam nucul tânăr de lângă fântână. I-au căzut toate frunzele. De o lună tot cad, una câte una, frunzele nucului. Azi noapte au căzut toate. De ce au căzut, toate deodată, dezbrăcându-l la pielea și la coaja lui de nuc, frunzele de parcă s-a petrecut un sinistru viol?
Azi sunt Moșii de Toamnă. Știu asta de la soția mea care a plecat cu noaptea în cap la biserica satului unde se petrece o slujbă de pomenire. Apoi enoriașii merg cu preotul la cimitir. Tata și mama și buncii toți au fost pomeniți în vorbe, iar mormintele, stropite cu vin sfințit la biserică. Eu îl beau nesfințit acasă. Soția mă sună, după ce s-a sculat la cinci dimineața, că ea și încă o creștină sunt în fața bisericii pustii. Astă vară, la alți Moși, la aceeași oră, n-a mai avut loc să-și așeze coliva, din motive de înghesuială.
Soția mea a învățat să facă, pentru morți, colivă. Eu mănânc din ea, înainte de a fi dusă la Biserică, așa cum mănânci dintr-o prăjitură. Presupun că tatei, care era un gurmand, îi va plăcea. Mama nu se omora după colivă. Bunicul bea o țuică veche de prună matinal.
Bunica n-a băut niciodată țuică ceea ce o făcea, la clacă, atunci când depănușam porumb, oarecum specială și îngâmfată. Bunica de mamă, ca și mine, a băut din confuzie, pe post de apă, țuică. I-a fost rău și de atunci a identificat alcoolul, în formele lui variate, cu năpasta de a vomita și de a te clătina pe picioare. Eu am pățit la fel, dar mi-a plăcut pesemne dulcea legănare.
Soția mea s-a întors de la biserică și de la mormintele pe care le-a udat, în cruce, cu vin, sub rugăciunile preoțești. Eu nu am ieșit afară, dar știu că e ger. De unde știi că e ger? De la bunică. Dar bunica a murit de o veșnicie!
Privește, îi arât pe geam, nucul care și-a pierdut în noaptea asta toate frunzele. E chilug. Azi noapte a fost ger, a înghețat apa în găleți, tu ai pornit mașina stând un timp să se dezghețe geamurile, puii mici de porumbei au murit.
De unde știi toate astea fiindcă n-ai ieșit încă din casă, îmi spune soția care s-a întors cu jumătate de colivă de la biserică și cimitir? De la bunica, Elena.
Lenuțo, îi zicea ironic tata Mihai, tu știi cu o zi mai devreme dacă ninge și cu trei săptămâni dacă plouă!
Mie mi-a arătat, copil fiind, într-o dimineață, nucul desfrunzit. Alți pomi aveau frunzele întregi. A dat ger, mi-a zis. Ger tare!
Am ieșit, copil, afară, și am găsit gheață în găleată. Mâna umedă mi s-a lipt de clanța ușii.
Azi, de Moși, meteorologii au anunțat revenirea stranie a verii. Bunica, pe care soția a pomenit-o la cimitir cu colivă, mi-a spus că nu e așa. Și a rămas cum a zis ea!