Lucian Avramescu: Biserica de piatră de la Muzeul Pietrei, ultima mea carte

 

Muzeul Pietrei a pornit ca o nebunie a iubirii mele de sat, de locul în care m-am (am fost) născut, de piatră.

De mai bine de două decenii, tot ce a produs condeiul meu, s-a așezat aici. Fiecare leu a devenit o monedă de piatră, fiecare carte a devenit o lespede-n zid. M-am dat, pe mine însumi, pe pietre și pe nemurirea pietrei cioplite de artiştii ţărani.

Distribuie prietenilor

De ce, după trei curți și o livadă, la sfârșitul unei coloane fără sfârșit a călătoriei vizitatorului, o chinovie? De ce toată din piatră – temelii, pe niște vechi pietre găsite în pământ, semn că Dumnezeu a mai fost pe aici, ziduri groase de piatră, acoperișul, dacă o să mai am forță și timp să-l pun în lucrare, din piatră cu șindrilă de piatră, ca porțile de la intrare?

Schimnicii au trăit în peștera-chinovie a munților lor, între pereți de stâncă spre a deveni nemuritori în iubire. Iisus a fost băgat într-un momânt de piatră, pentru a învia dând la o parte piatra de la intrare.

Eu stând pe pietre și între pietre le simt căldura și le-am învățat graiul.biserica din gradina

Acolo va fi un loc de rugăciune pentru cel ce, intrând pe primitoarele noastre porți, va putea sta singur sau cu ai lui spre a spune tare sau în gând, cuvintele pe care eu nu le mai pot rosti. Ca acei călugări în singurătatea de piatră a chiliei.biserica dinn ghradina 3

Zidurile au ajuns la patru metri înălțime. Am desenat pe alee și am și făptuit prin pietrarii care mai viețuiesc în acești semi-munți, o troiță care arată poteca și drumul.

Sper ca secunda mea de veșnicie pe pământ să nu se isprăvească înainte de a termina. Nu vreau bani de la stat și nici de  la ierarhiile aurite ale bisericii. Până acum m-am descurcat singur. Dacă vreun  prieten al meu va vrea să pună o șindrilă pe acoperișul de piatră prin contribuția lui, va fi bine primit de mine și poate și de cerurile care stau sus cu slava lor albastră. Să aveți buni zori!biserica din gradina 4