Lucian Avramescu: Filă de jurnal. Bună dimineaţa, prieteni, să nu mă turnaţi inamicilor că v-am salutat doar în gând
Bună dimineaţa, prieteni,
Să nu mă turnaţi inamicilor că v-am salutat doar în gând
Am vrut să ne scriem o vorbă
Cu ce se mai petrece pe aici pe pământ
Care pământ? Masa asta înbelșugată
La care ne-a așezat de la naștere bunul Dumnezeu
Că ea arată ca după un chef bezmetic acum
Nu sunt de vină doar eu
La Sângeru, ca o cloșcă, în casa mea
S-a instalat o gripă cu muci
Nu cred că-i gripa care sparge televizoarele
Nevastă-mea încearcă o vindecare clandestină cu ceai de nuci
Fiindcă ai mei dorm mai mult, eu mai deloc
Am vreme berechet să stăm la taclale
Ca soldații după un asalt ratat
În care, la o țigară, își numără căte picioare mai au și câte schije în șale
Îmi amintesc din armată, de la Lipova, o anecdotă optimistă
Treci, îi zice unuia cu permisie, și pe la ai mei,
Totul e bine, zice ăla la întoarcere,
Numai că ți-a murit câinele Grivei
Cum, mă, câinele meu, care-mi apăra curtea toată.
Nu cred, cum să moară?
Păi de la o lumânare pusă la copârșeul maică-ti
Care n-a suportat că soră-ta s-a spânzurat înainte cu o seară
De ce s-a spânzurat soră-mea?
Peste taică-tău, la pădure, un copac a căzut
Iar ăla de-o lăsase borțoasă
S-a făcut nevăzut
În concluzie, totul e bine,
Omenirea se sărută cu foc, zi și noapte, noapte și zi
Numai că-n urma cutremurului ăsta de saltele
Nu rezultă, decât pe la țigani, copii
Tabloul, cum vedeți, e luminos, ca o candelă,
Cu umerii lărgim fanta îngustă a disperării
Să încapă și acest bună dimineața al meu
Și în zbor de primăvară, câțiva ghiocei și cocorii
6 martie 2020, Sângeru