de vreme ce câinii mei latră ca la urs
iar sabia de aur a soarelui a crăpat uşa din balcon
pătrunzând adânc în carnea de
întuneric a holului, acolo unde bunicii mei se odihnesc în ramă, pe perete,

atâta vreme cât inima mea
bate în târna de răchită a coastelor
mreană neliniștită,
e semn că zorii au trecut peste mine
ca apa Cricovului peste pietre,

sunt viu ca toate vietățile care au ceva de făcut,
meșterii se îndreaptă în pași cadențați,
pe aleea de piatră care se oprește în mijlocul
grotei de piatră a Mariei
iar eu mă grăbesc să le trimit un desen care schimbă ceva,
mereu schimb ceva, acum spre a aduce mai multă lumină
în crengile pline cu fructe ale celor doi meri din naos

așadar, buni zori, ziua a început și pentru tine prietene
viața reîncepe cu o cadență aproape trufașă
convinsă că azi vom mai câștiga un război

creierul care, sunt bănuieli,  se află în cap,

să dea din ce are la îndemână,

cu o mână să înoate și cu cealaltă să dea din picioare,

cu un deget fă lista de cumpărături și trimite-o zeilor

fiindcă e ora când se dă ieftin pogonul de cer

iar ozonul nu se taxează

7 iunie 2021, Sângeru

(Din ciclul ”Poeme mute”)